"De când mă știu, fiecare noapte petrecută cu Max a fost un vis. Pentru că Max e băiatul viselor mele... și doar al viselor mele. Pentru că el nu există în realitate." Nu știu cum se face că, de la un timp-ncoa, toate cărțile care nu mă atrag în mod special sau față de care am o reticență, ajung la mine în bibliotecă și mă mai și surprind plăcut. Așa s-a întâmplat și cu Arta Visării, un roman care nu mi-a făcut cu ochiul. Într-adevăr, ideea legată de vise mi s-a părut destul de interesantă, eu însămi fiind atrasă de vise și explicația lor. Cumva, a ajuns în coșul meu de cumpărături, alături de alte cărți și a așteptat cuminte (precum multe altele) să o citesc. Deși, cum spuneam, am multe cărți pe care vreau să le citesc, pe aceasta am pus mâna ieri și nu m-am oprit până ce nu am terminat-o. Încă de când era mică, Alice îl visează pe Max, un băiat pe care nu l-a întâlnit niciodată, dar care reprezintă întruchiparea perfecț...