Recenzie: Chemarea Monstrului de Patrick Ness

Dacă doriți acest volum, il puteti achizitiona de pe site-ul Editurii Trei. 
Mulțumesc Editurii Trei pentru șansa de a lectura acest volum.

RECENZIE:

      Chemarea Monstrului este un roman care nu m-a atras deloc la început. Eu  nu am fost entuziasmata atunci când a fost publicat în Romania, deoarece, pur și simplu, subiectul nu părea a fi pe gustul meu. TRebuie să recunosc că nu aveam de gând să cumpăr romanul, însă atunci când l-am primit... am zis că trebuie să-l citesc; e un roman relativ scurt, se citește repede și nu aveam nimic de pierdut. Cert este că, după ce am terminat romanul, mi-am dat seama că fusesem pe punctul de a pierde un roman emoționant.

Ilustrațiile au avut un mare rol în contruirea romanului. Toate imaginile completau scrierea, dădeau viața întâmplărilor, obiectelor. Ilustrațiile sunt înfricoșătoare, au un aer sumbru, vrând să accentueze ideea romanului, firul poveștii.

     Conor este un copil; la vârsta de treisprezece ani el trebuie să trăiască cu ideea că mama lui suferă de cancer. Fără un tată în preajmă, suferința este și mai greu de suportat.

Într-o noapte de duminică, el primește vizita unui monstru cu o înfățișare mai mult decât familiară; arborele de tisă din curtea casei sale reușește să-l înspăimânte pe Conor. Monstrul poate lua orice formă și poate avea orice dimensiune, însă arborele de tisă este varianta cea mai confortabilă, după cum susține chiar el.

Sub privirile lui Conor, ramurile de sus ale coroanei se adunară într-un imens chip desfigurat, licărind în întuneric, prinzând conturul unei guri, al unui nas și chiar al unor ochi ce se holbau la el. Alte ramuri se încolăceau, scoțând niște zgomote terifiante, scârțâind și gemând, până când formară două brațe imense și un picior înfipt în pământ lângî trunchiul copacului. Restul arborelui se adună într-o coloană în jurul căreia crescu o carcasă asemănătoare unui trunchi, în timp ce frunzele subțiri ca niște ace se întrepătrundeau formând un fel de piele verde, păroasă, ce fremăta și respira, de parcă sub ea s-ar fi ascuns mușchi și plămâni.

     Monstrul îl vizitează pe Conor constant pentru a-i relata o poveste din care acesta trebuie să sustragă esența; poate este mult spus, dar Conor trebuie să vadă morala din spatele acelor vorbe. Monstrul dorește să-l determine pe acesta să acceste adevărul, realitatea, oricât ar fi ea de cruntă.

- Mă asculți? îl întrebă monstrul.

- Nu, răspunse Conor.

Simți aerul din jurul său agitându-se iar, violent.

- Ba să m-asculți! zise monstrul. Sunt aici de la începutul pământului și mă vei trata cu respectul cuvenit...

     Conor este un personaj deteriorat. Chiar dacă el încearcă să fie puternic și să nu fie condus de sentimentul de teamă, de dezndejde, acestuia nu îi este ușor. Apariția monstrului nu-l ajută la început, întrucât este mai mult decât reticent în ceea ce privește discuțiile lor. Totuși Conor ține la aparențe și dorește să se prezinte precum un băiat puternic, care nu este dominat de teamă în fața monstrului.

     Romanul acesta nu o să-ți pună un zâmbet pe chip. Asta nu s-a întâmplat în cazul meu.

Chemarea Monstrului este o poveste care vorbește de viață, moarte, luptă, dar și acceptare. Mi-a plăcut foarte mult, deși la început nu-i dădeam nici măcar o șansă. Ei bine, se întâmplă să ne înșelăm.