Tuesday, April 11, 2017

Rețetă: Budincă de ciocolată vegană. Vegan Chocolate Pudding

 RO:


     Nu știu cum am ajuns la concluzia că din mei pot să fac o budincă de ciocolată delicioasă, dar asta nici nu mai contează, având în vedere că rezultatul a fost pe placul meu.
     De obicei, folosesc meiul la sarmale de post (folosesc mei în loc de orez și adaug multe legume) sau îl consum cu diverse nuci și fructe uscate, însă de data aceasta am încercat ceva nou pentru mine.
     Este extrem de gustoasă, cu o aromă puternică de ciocolată și nu are zahăr procesat sau gluten.

Mod de preparare:

1. Meiul se spala foarte bine si se pune la hidratat peste noapte ( sau cel puțin 7 ore).
2. Acesta se spală din nou, apoi se pune la fiert la foc mediu în apă pentru aproximativ 20 de minute sau până ce lichidul este absorbit. Amestecați constant. Cand este gata îl lăsați la răcit.
3. Puneți meiul in blender/ robot de bucătătrie împreuna cu uleiul de cocos, pudra de cacao, îndulcitorul, sarea și esența până ce compozitia devine cremoasă.
4. Turnați compoziția în forme de silicon si lăsațile la frigider 15 minute (ori mai mult dacă aveți poftă de înghețată)



EN:

      I don't know how I reached the conclusion that I can obtain a really delicious chocolate pudding using millet but it doesn't really matter now as the result was just to my liking.
     I usually use millet for a vegan alternative of a dish in our Romanian cuisine ( basically minced meat, rice and different condiments, stuffed in cabbage or vine leaves; I skip the meat, add lots of vegetables and millet so I have  a vegan dish) or I eat it with nutes and dired fruits but this time I tried something new.
     This pudding is extremely tasty, has a powerful chocolate flavor and is refied sugar free and gluten free.

Ingredients:

 

rum essence (optional)
a pinch of salt


How to:  

 

1. Wash millet and soak it for 24 hours (or at least 7 hours).
2. Wash it again, then bring it to a boil on medium heat for aprox 20 minuts or until the liquid is completely absorbed. Stir frequently. When it's cooked, let it cool down.
3. Combine millet with coconut oil, cacao powder, sweetener, salt and essence in a blender or food procesor until you get a creamy texture. 
4. Put the mixture into silicone modls and leave them in the refrigerator until set - for 15 min (or more if you crave ice cream).

Recenzie: Doamna de la Miezul Nopții de Cassandra Clare


Lâng-o mare cu ape argintii…

Într-o lume tainică, unde războinici pe jumătate îngeri sunt legață prin jurământ să lupte împotriva demonilor, parabatai e un cuvânt sacru.


Un parabatai e partenerul tău în luptă. Un parabatai e cel mai bun prieten al tău. Doi parabatai pot reprezenta totul unul pentru celălalt - dar nu au voie să se îndrăgostească.

Emma Carstairs este o războinică, un vânător de umbre, cel mai bun din generaţia sa. Ea trăieşte doar pentru a lupta. Umăr la umăr cu parabatai-ul ei, Julian Blackthorn, patrulează pe străzile din Los Angeles, unde vampirii îşi fac de cap pe Sunset Strip, iar spiritele naturii - cele mai puternice dintre creaturile supranaturale - sunt în pragul unui război deschis cu vânătorii de umbre. Când încep să apară trupurile unor oameni şi elfi omorâţi la fel cum fuseseră ucişi şi părinţii Emmei când ea era copil, este creată o alianţă nesigură.

Aceasta este şansa Emmei de a se răzbuna - şi şansa lui Julian de a-l recăpăta pe fratele său Mark, ţinut prizonier la Curţile Elfilor. Tot ce au de făcut Emma, Julian şi Mark este să rezolve misterul crimelor în două săptămâni… şi înainte să fie luaţi în vizor de către asasin. Căutările lor o poartă pe Emma de la o peşteră de lângă mare, plină de magie, până la o loterie întunecată, unde ceea ce se câştigă este moartea. Şi fiecare indiciu pe care îl descoperă duce la alte secrete. Ce i-a ascuns Julian în toţi aceşti ani? De ce Legea vânătorilor de umbre le interzice parabatailor să se îndrăgostească unul de altul? Cine este asasinul real al părinţilor ei – şi poate Emma să accepte adevărul?


Dacă v-a atras atenția acest volum și doriți să-l citiți, îl puteți achiziționa de pe site-ul Editurii Corint. Mulțumesc Editurii Corint pentru acest volum și pentru tot sprijinul acordat.


     Și când te gândești că totul a început cu o singură carte, Orașul Oaselor, după care magia s-a extins.

     Să vă menționez cu cât entuziasm am așteptat acest colet de la Editura Leda? Să vă spun ce mult îmi doream să citesc Doamna de la Miezul Nopții? Sau că am fost la un pas, dar doar un mic pas distanță de a plasa o comanda, când am aflat că urmează să primesc acest colet magic? Nu era nevoie, știți deja ce părere am despre volumele Cassandrei, așa că vă puteți imagina ce am simțit.
Doamna de la Miezul Nopții a fost fix ce-mi trebuia, deoarece toate lacunele mele legate de lumea vănătorilor de umbre au dispărut. Aveam mare nevoie de respectivele detalii pe care autoarea ni le-a explicat pe larg în aceste multe pagini, care mi-au părut prea puține.
     Am îmbrățișat primul volum și la propriu, și la figurat. Știam că autoarea s-a folosit de toată îndemânarea ei pentru a-mi oferi o nouă poveste de care să mă îndrăgostesc iremediabil.  S-a întâmplat cum am prevăzut, i-am recunoscut stilul imediat, am hoinărit prin Los Angeles cu noile personaje memorabile, mi-am pus întrebări legate de mistere și am văzut că nu întotdeauna iubirea ne face oameni mai buni.

     N-am simțit cum dau pagină după pagină și am stat toată noaptea cu o cană de cafea lângă mine (bine, mai multe) pentru a termina volumul. Dacă la început vi se pare intimidant numărul de pagini... credeți-mă pe cuvânt, vor zbura prin mâinile voastre, așa cum mi s-a întâmplat mine, și vă veți trezi dorind mai mult, mai mult.

Ești prea slăbănog, a comentat ea, încercând să adopte un ton vesel. Prea multă cafea și prea puține clătite.
Sper să îmi scrieți asta pe piatra de mormânt.

     Protagonista, Emma Carstairs o să fie o gură de aer proaspăt. Deși împrumută caracteristici de la celelalte personaje feminine create de Cassandra, aceasta are și trăsături care o diferențiază dramatic. Crescută în lumea Vănătorilor de Umbre, antrenată, mereu pregătită de luptă, fata are cunoștințe care facilitează descoperirea misterelor. Este impulsivă, însă beneficiază de avantaje: zilele petrecute în sala de antrement, chinurile constante sunt atuuri pe care nimeni nu le poate nega.Cu o inimă mare, Emma s-a dezvoltat într-o familie iubitoare, alături de Julian și frații lui. Legătura strânsă dintre aceștia este de admirat. Desigur sentimentele ei pentru Julian, parabataiul său se dovedesc a fi mult mai intense. Nedespărțiți din perioada copilăriei, aceștia se completează atât în bătălii, cât și acele zile simple când își permit să respire fără să le fie teamă de atacuri bruște și pericole iminente. Turnura pe care-o iau emoțiile Emmei este periculoasă, o legătură amoroasă între parabatai fiind absolut interzisă, iar adolescenta se trezește aruncată într-o altă bătălie,  una mult mai pericoloasă decât cele la care a luat parte până acum. Inima este un câmp de luptă aprig, mai ales când sorții sunt împotriva ta.

Nu trebuie să faci asta pentru mine, spunea Emma, cald și sincer, cu o voce pe care Cristina nu o mai auzise niciodată.
Ba cred că da, a contrazis-o Julian. Mi se pare că îmi amintesc un jurământ în sensul ăsta.
"Unde vei merge tu, voi merge și ei, și orice prostie vei face tu, voi face și eu"? a întrebat Emma. Așa suna jurămntul?

      Julian este unul dintre personajele mele preferate. Deși tânăr, acesta s-a maturizat înainte de vreme. A fost obligat de circumstanțe să-și asume responsabilități la care un băiat de vârsta lui nici n-ar îndrăzni să se gândească. Fiind sprijinul fraților săi, Julian este capabil de orice sacrificiu doar pentru a-i proteja. Felul în care fratele lor Mark a fost înlăturat din sânul familiei și dus într-o altă lume, una sălbatică și necruțătoare, l-a făcut pe acesta extrem de protector. Cu toate că este un băiat altruist, blând, Julian are o prezență de spirit impunătoare, chiar nemilioasă când vine vorba de protejarea celor dragi. 
Devotamentul față de familie și fata pe care o iubește la rândul lui este admirabil. 
"Legea nu înseamnă nimic, copile.Nimic nu e mai important ca dragostea. Și nu există o lege mai presus de ea. "
     Doamna de la Miezul Nopții mi-a amintit de ce îmi place poezia lui  Edgar Allan Poe și, dacă nu ați auzit de el, romanul vă dă prilejul să îl descoperiți. Cuvintele mele multe, regăsite mai sus, duc la o singură concluzie: lecturați cartea! Aventura abia a început, misterul inițial a fost cauza, iar efectul îl vom afla cu siguranță în volumele ce urmează. Magia și-a urmat cursul și pericole mai mari pândesc din adâncul apelor...

Thursday, March 30, 2017

Review: Lioele Triple the Solution BB Cream, SPF 30 PA++


 DESCRIERE:

Lioele Triple the Solution BB Cream este un produs 3 in 1 revolutionar:
1. Un fond de ten cu putere mare de acoperire ce ofera un finsh impecabil, semi-mat
2. Un BB Cream ce calmeaza, hraneste si hidrateaza intens pielea cu tripla functie (extractele de capsuni si mandarine albesc / ilumineaza tenul , acidul hialuronic si iaurtul au efecte anti-rid / anti- îmbătrânire, iar extractul de radacina de lemn dulce si ylang-ylang calmeaza pielea si reduce inflamtiile locale ).
3. O crema de protectie solara cu factor de protectie SPF 30 / PA++ ce blocheaza atat radiatiile UVA cat si cele UVB




Produsul este potrivit pentru toate tipurile de ten.
Nu este potrivit tenului bronzat sau masliniu.



REVIEW: 

     Este prima postare ce are legătură cu rutina de machiaj și de skin care. Împătimită a produselor de make-up nu am fost niciodată. Au trecut anii de liceu și eu nu aplicam pic de fond de ten pe față. Și, drept să vă spun, nu dorința de a încerca lucruri noi m-a făcut să încep această rutină, ci nevoia. Am un ten cu tendință acneică (e puțin spus tendință, dar o să mă rezum la acest cuvânt totuși) și asta și-a lăsat amprenta asupra acestuia într-un mod, cum era de așteptat, negativ. Semnele lăsate de coșuri au fost motivul pentru care am început să caut diverse produse pentru a le acoperi, dar am spus de la început că nu voi aplica pe față orice fond de ten, pentru că nu aveam nevoie de efecte negative pe termen lung. Am încercat un BB Cream românesc deoarece o prietenă îl folosea și era bunicel, nu acoperea foarte bine, însă conferea un aer fresh, ce-i drept. Apoi, nu mai țin minte cum, am găsit site-ul Makeup Shop: Produse Cosmetice Pentru Machiaj și mi-au căzut ochii pe un BB Cream produs în Coreea. Acum partea amuzantă, dar pe care nu o pot exclude din poveste este, normal, legat de Coreea. Eu urmăresc drame coreene, îmi place să citesc despre cultura lor, ascult și unele trupe kpop, așadar știu ce preț se pune pe îngrijirea tenului, pe aspectul fizic. Știu la fel de bine că femeile de acolo au o rutină bine pusă la punct. Sunt conștientă că operațiile estetice sunt la ele acasă, dar să nu ignorăm faptul că acei oameni chiar pun mare preț pe frumusețea exterioară. Când am văzut că e produs în Coreea... am zis, fie ce-o fi, un impuls, o decizie de moment. Nu mă întrebați ce m-a făcut să-l cumpăr până la urmă, poate disperarea, însă ideea este că l-am achiziționat, îl utilizez de șase luni și n-aș putea fi mai mulțumită. Nu se compară cu BB Cream-urile românești, puterea de acoperire este extrem de bună.

     În descriere ni se spune că este un fond de ten cu putere mare de acoperire, ce conferă un finish semi-mat și pot confirma. Acoperirea este medie spre mare, depinde și ce probleme are tenul. Chiar și atunci când am avut foarte multe semne (foarte multe) și-a făcut treaba. Acum semnele s-au mai diminuat datorită unei creme minune, așa cum îmi place mie s-o numesc, dar nu o să schimb produsul, căci pentru mine este cea mai bună alegere.
     El funcționează și ca BB Cream. Pielea rămâne catifelată, are un glow natural, nu se strânge pe față, nici măcar sub ochi, este suficient de cremos, se aplică extrem de ușor cu un burețel cosmetic.
     Până în acest moment eu nu i-am găsit niciun cusur. Acoperire foarte bună, finish natural, aplicare ușoară, hidratare și nici vorbă de break-outs (nu, nu au apărut coșuri în urma utilizării). După aceste șase luni a început să oxideze, era și normal, dar și-a închis nuanța foarte puțin și încă îl pot folosi.
     În ultimul timp am tot încercat produse de la brand-ul Lioele și de toate sunt mulțumită.
     Recomand, preț bun, calitate bună, merită investiția.

Thursday, March 09, 2017

Rețetă: Clătite cu cocos. Coconut pancakes

  RO:


    Să mă încoroneze cineva Regina Clătitelor. Nu sună foarte drăgut, dar nu m-aș supăra, zău că nu, prea în ultima vreme am ținut-o dintr-o rețetă de clătite în alta. Trebuie să mă înțelegeți totuși, când știi că te poți bucura de un preparat gustos și sănătos... de ce să nu faci asta? V-am spus în ultima postare că făina de orez mi-a făcut viața mai bună. Am încercat-o prima dată pentru că nu are gluten, dar am văzut că se pretează la multe rețete și că se comportă aproape precum făina albă (și știm cu toții că făina albă face prăjiturile bune, nu neapărat sănătoase, dar bune). Zilele trecute am pregătit niște brioșe și, Doamne ajută, au fost bune rău.
     Pentru moment să vedem cum sunt clătitele astea cu fulgi de cocos. Eu spun că foarte bune. Nu știu de ce nu am încercat această combinație până acum, însă nu este niciodată prea târziu să descoperi lucruri noi. Trebuie să vă mărturisesc faptul că în general nu îndulcesc nicio compoziție, fie ea de clătite, fie de prăjituri.  Pur și simplu nu simt nevoia de a face asta, mai ales că pot oricând (când vine vorba de clătite, spre exemplu) să pun miere la final, dar asta nu înseamnă că voi nu puteți să folosiți orice îndulcitor doriți. La fel și cu diverse arome, folosiți mereu ce vă place, adaptați rețeta după propriile preferințe.
     Așadar, cocos, miere, rodie și clătițe pe care le veți înfuleca pe nerăsuflate.


Ingrediente:

1 cană apă
2/3 cană făină de orez
1/3 fulgi de cocos
2 lg esență de vanilie
2 ouă
2 lgț praf de copt
un praf de sare
3 lgț ulei de cocos topit (este opțional, dar îi conferă aceea gust untos)

 Mod de preparare: 
1. Într-un bol amestecați: făina de orez, fulgii de cocos, praful de copt și sarea.
2. În alt recipient bateți ouăle cu o furculiță, apoi adăugați apa, esența de vanilie și uleiul.  
3. Adăugați treptat ingredientele uscate peste cele umede, omogenizând foarte bine.
4. Turnați compoziția cu un polonic într-o tigaie de clătite (sau una normală), lăsați-le până când apar mici bule pe deasupra, întoarceți-le și sunt gata de savurat.

Eu am pus miere pe deasupra turnului de clătite și rodie care, după părerea mea, a mers perfect!




EN:

     Don't really have time to translate everything so here you have the ingredients the recipe but just in case... I said I should be names The Queen of Pancakes because since I discovered rice flour I live for pancakes :))

Ingredients:

1 cup water
2/3 cup rice flour
1/3 cup coconut flakes
2 tbsp vanilla essence
2 eggs
2 tbsp baking powder
a pinch of salt
3  tbsp coconut oil (you can skip it but gives that buttery flavor)
How to:
1. In a  bowl mix: rice flour, coconut flakes, baking powder and  salt.
2. In another bowl  beat the eggs with a fork then add water, vanilla essence and oil. 
3. Add gradually the dry ingredients to the wet ones and mix until well combined.
4. Cook it on a medium heat in a non stick pan.

  


Sunday, February 19, 2017

Recenzie: Prințesa Mecanică de Cassandra Clare

DESCRIERE:

Dacă singura modalitate de a salva lumea ar fi să distrugi ceea ce iubeşti cel mai mult, ai face-o?
Ceasul ticăie.
Toată lumea trebuie să aleagă.
Tessa Gray ar trebui să fie fericită – nu aşa se simt toate miresele? Şi totuşi, în timp ce pregătirile sunt în toi pentru nunta ei cu Jem Carstairs, o pânză de păianjen întunecată începe să se ţeasă în jurul vânătorilor de umbre de la Institutul din Londra. Un nou demon îşi face apariţia, unul legat prin sânge şi taină de Magistru, bărbatul care plănuieşte să-şi folosească armata de automate nemiloase, Dispozitivele Infernale, pentru a-i distruge pe vânătorii de umbre. Nu mai are nevoie decât de un singur lucru pentru a-şi pune în aplicare planul diabolic. Primejdiile şi trădările, secretele şi magia, şi firele încâlcite ale iubirilor şi ale pierderilor se împletesc pe măsură ce vânătorii de umbre ajung la un pas de distrugere în acest final cutremurător şi surprinzător al trilogiei DISPOZITIVE INFERNALE.


RECENZIE:

     Am așteptat atât de mult această carte, încât mi-am petrecut mult timp doar admirând coperta când am primit-o. De asemenea, am încercat să-mi amintesc tot ceea ce știam din volumele anterioare, deși recunosc că erau multe detalii care se estompaseră în mintea mea. Ar fi trebuit să citesc seria iar, dar nu am avut răbdare să fac asta. Totuși, vreau să o citesc din nou la vară, în vacanță, să mă bucur de ea cum se cuvine, deoarece sunt aici niște personaje care te fac să zâmbești la fel de repede cum te fac să plângă, să jelești pe la colțuri mai bine zis.
     Această serie fascinantă o să-mi lipsească. Descrierea atât de bine construită a epocii victoriene m-a uimit și m-a făcut să ador tot, absolut tot. Stăteam cu romanul în brațe, ochii închiși, și-mi imaginam decorul, străzile pe timpul nopții, drumul spre Idris, dispozitivele mecanice cu mișcările lor deja mai iuți ca înainte, Institutul care servea drept adăpost, casă pentru Nefilimi și frumoasa Tessa, prinsă într-o relație de dragoste complicată și mai ales vestimentația personajelor. În seriile Cassandrei descrierea are un mare rol și mă ajută extrem de tare, deoarece pare atât de real totul, încât ai impresia că ești acolo, un martor ascuns de ochii personajelor. Desigur, eu știu că nu toată lumea îmi împărtășește părerea legată de descriere, însă aici nu a fost nici prea mult, nici prea puțin spațiu alocată acesteia. Așadar, pentru cei care apreciază mai mult dialogul, nu o să existe nicio problemă.
     Dispozitive Infernale mi-a plăcut la fel de mult precum Instrumente Mortale (ok, hai să spunem că Will și Jem au fost bomboabele de pe tort și poate, poate pentru ei aș putea să-mi calc pe inimă și să mărturisesc faptul că DI urcă o treaptă deasupra seriei IM), dar eu vă recomand să citiți prima data DI, apoi IM, deoarece poveștile au elemente comune și e de preferat să aflați ce se întâmplă în DI, acțiunea fiind după cum știm anterioară celei din IM (sper că v-am lămurit). Unde mai punem că recent a fost tradus și primul volum din noua serie cu Nefilimii noștri dragi, și anume Doamna de la Miezul Nopții ( o singură mențiune despre aceasta: COPERTA!!! Ador coperta!)
     Am amânat mult lecturarea acestui volum, însă când am închis cartea, mi-am dorit să mai fi amânat puțin. Pentru că, nu-i așa, fiecare roman care îți place... te bucură în timpul lecturării și te întristează când îl termini, citești ultima pagină și călătoria s-a încheiat. Așa mi s-a întâmplat mie cu Prințesa Mecanică.

     A fost un final... nu încununat de tragism așa cum îmi spusese cineva, dar mi-a smuls câteva lacrimi bune. Este anormal să încep recenzia vorbind despre final, totuși nu mă pot abține, întrucât fiecare moment mi-a rămas în minte. Acțiunea este foarte bine construită, iar destinele personajelor au fost trasate într-un mod care... te rănește, cu toate astea te gândești că este finalul cel mai potrivit, unul fericit, anormal de fericit pentru personajele cărora mulți dintre noi nu le-ar fi dat nicio șansă.  A fost un volum intens, un volum al prieteniei, al curajului, iubirii, sacrificiului. Cu toate astea, finalul a fost  foarte bine ales, îmi permit să spun că a împăcat și capra, și varza, cu alte cuvinte, fanii cuplului Jem și Tessa vor fi la fel de fericiți precum fanii cuplului Will și Tessa. Eu aș fi făcut o vrajă, astfel încât fiecare personaj să trăiască după bunul plac, dacă se putea veșnic, însă nu ar fi fost realist, ceea ce mă face să repet faptul că nu se putea scrie un final mai bun ( și pe la jumătatea volumului n-aș fi crezut că voi spune așa ceva).

"- Ai trăit mult timp, zise Will. Probabil c-ai văzut mulți oameni murind, mulți oameni pe care i-ai iubit. și totuși, supraviețuiești și mergi mai departe.
Magnus continuă să pară uluit.
- M-ai convocat aici - un magician la Institut, imediat după o bătălie în care aproape c-ați fost cu toți omorâți- pentru a vorbi?"

     Una dintre puținele serii (sau singura, nu sunt sigură încă) în care triunghiul amoros nu m-a deranjat. Desigur, la început înclinam spre un anumit personaj, dar pe parcurs atât Jem, cât și Will m-au cucerit și mă gândeam ce nedreaptă este viață care te pune în fața unor sacrificii. Era drept ca Tessa să-l aleagă pe Jem, deoarece mai avea puțin de trăit și merita ca ultimele clipe să le petreacă fericit sau ca ea să fie sinceră cu sine și să alerge în brațele lui Will? Oarecum întrebarea este inutilă. Am fost puși în fața unor personaje onorabile. Defecte aveau toate, dar loialitatea față de cei dragi, onoarea față de cuvântul dat era literă de lege și erau impuse de sentimentele pure nutrite unii pentru alții. Jem nu a știut de sentimentele ce o legau pe Tessa de Will. La rândul ei, Tessa și-a împărțit inima, frângând o bucățică din a ei alegându-l pe Jem. Nu a fost întru-totul un sacrificiu, Jem nu reprezenta un coșmar pentru ea, însă mereu ar fi existat Will. Băiatul zbuciumat, Will, care consideră superioară dragostea față de Jem și dorința de a-l vedea fericit alături pe Tessa și încearcă să îngroape legătura cu fata, atât de adânc, încât nici măcar el să nu mai știe de ea.
Am fost înduioșată de acest volum și am închis volumul cu inima îndoită, așa cum se întâmplă când te desparți de niște personaje dragi. Iar emoția asta nu poate fi egalată de nimic.

     Tessa este unul dintre personajele mele feminine favorite. O fată ajunsă la Londra, care a îndurat tortura Surorilor Întunecate și care încă este capabilă de sentimente frumoase. Curajoasă și cu inima sfâșiată între două mari iubiri, Will și Jem, Tessa are de înfruntat și un trecut despre care nu știe mai nimic. Nu mai este singură, ci înconjurată numai de persoane dragi care și-ar da viața pentru ea, așa cum, la rândul ei, aceasta ar proceda la fel. Are tăria să confrunte întunericul și omul care le-a amenințat viețile de la început, Mortmain.
  
     Will, un tânăr despre care se poate spune că este mânat de îndrăzneală, că este impulsiv și are gura mare, dar nu se poate spune că fiecare acțiune a lui nu este doar dorința de a-i proteja pe cei dragi. Pentru că și el, precum ceilalți, iubește sincer, profund, puternic. Prietenia este un cuvânt prea slab pentru a descrie relația lui cu Jem, una indesdructibilă, o conexiune cu adevărat demnă de admirat. Desigur nici în acest volum nu suntem scutiți de remarcile lui acide și deciziile impulsive, dar așa este Will și nu ar trebui să se schimbe pentru nimeni. Oamenii din jurul lui îl iubesc așa cum este.

"- Credeam  că e logodnica parabatai-ului tău. Nu a ta.
Will își ridică bărbia.
- Dacă este logodnica lui Jem, atunci am datoria să o păzesc ca și cum ar fi a mea. Asta înseamnă să fii parabatai."

     Jem, băiatul cu părul argintiu, omul care însuflețea vioara și iubea frumosul. Din păcate, nu știu de ce, deși mi-a plăcut de el în primele două volume, nu am fost niciodată fascinată. Însă acest volum mi-a dat peste cap trăirile și l-am apreciat cât să compesez ușoară indiferență anterioară. Atât de dornic să trăiască pentru Tessa, pentru ceilalți, în ciuda bolii groaznice care îl măcina, nobil, onorabil, capabil doar de iubire pură și sentimente oneste. Aproape de fiecare dată, apariția lui în acest volum, mi-a smuls lacrimi. Îi mulțumesc Cerului pentru final, totuși!

"- Am trăit pentru tine, îi spuse el. Și am trăit pentru will, și apoi am trăit pentru Tessa - și pentru mine, căci am vrut să fiu cu ea. Dar nu pot trăi pentru alți oameni la nesfârșit. "

     Volumul n-ar fi fost uimitor fără personajele secundare: Cecily, o adevărată Herondale, Gideon și Sophie, Gabriel, Charlotte, Henry cu invențiile lui ce, în sfârșit, sunt apreciate și Magnus de care îmi era dor, magicianul bun la toate.
     Prințesa Mecanică nu numai că m-a scos din reading slump, dar m-a făcut să plâng și să-mi fie deja dor de personajele dragi. Acțiune și suspans, aventură, răsturnări de situație, dragoste, sacrificiu, lacrimi și râsete. Căci, deși am prezentat totul într-o manieră puțin tristă, momentele amuzante nu lipsesc, iar pentru asta le suntem datori lui Gabriel și Cecily, mai mult, având în vedere că minunatul nostru Will este mult mai cenzurat în această carte.
     Cassandra Clare scrie superb, cuvintele sunt de prisos și abia aștept să văd ce-a mai încropit în noua seria. Până ajung eu la Doamna de la Miezul Nopții, recomand Dispizitive Infernale și Instrumente Mortale din toată inima!