Cristina gătește și citește

RECENZIE: Revin cu o recenzie diferită, întrucât această carte este diferită și este cu adevărat o provocare. Aici nu există ficțiune, iar recenzia mea este despre un om care își identifică limitele, dar nu îi permite să îl influențeze acțiunile și viața, întrucât le doboară.      Discutăm despre Scott Jurek, un ultramaratonist cunoscut în toată lumea.      Scott a fost un țărănoi, așa cum afirmă el, un copil cu prea puține posibilități și prea multe responsabilități. De mic copil, pe umerii lui au atârnat poverile oamenilor mari și și-a asumat multe roluri în casa în care a trăit. Scott nu avea copilărie, el s-a născut ca să fie un om matur. Jurek gătea pentru întreaga familie, pentru mama lui, tatăl lui și frații lui, rețete complicate, gustoase, făcea curat, avea grijă de frații lui și devenise ajutorul mamei, ce era victima unei boli care o ținea la pat. Jurek s-a transformat într-un fel de fizioterapeut pentru mama lui și a învățat ex...

  Am decis, în sfârșit, să mă înscriu la concursul organizat de Librăria online Librex. Detalii despre concurs găsiți pe pagina de facebook. Librex(facebook) Puteți comanda cărți de pe site-ul librăriei Librărie Online Librex Locul 1,2 și 3. Pe aceste locuri se  situează, fără doar și poate, cărțile lui John Green. Din fericire pentru mine, am avut norocul să citesc cele trei cărți publicate la noi( Sub aceeași stea , Căutând-o pe Alaska și De 19 ori Katherine ), dar și Paper Towns ce urmează să fie publicată în toamnă. Fiecare carte mi-a plăcut, deoarece John Green are un stil schimbător de a scrie, mai ales că nu folosește mereu aceeași perspectivă narativă. Dar, probabil, în ceea ce îl privește pe John Green, cartea de referință va rămâne Sub aceeași stea, întrucât John Green a fost capabil să aducă în atenția cititorilor moartea sub o altă formă. Dacă stă și ne gândim bine, moartea personajului principal înseamnă sfârșitul unei etape din viața oamenilor, dar...

RECENZIE:      De fiecare dată când citesc o carte încerc să găsesc anumite replici care să mă ajute și în viața de zi cu zi și, deși unii spun că e doar ficțiune, să nu mai scormonesc după ceva, nu mă pot abține.      În timp de citeam Intimidare, m-am oprit pentru o clipă și m-am gândit la titlul original, care poate avea diferite conotații. Intimidare este un termen mai subtil, însă se potrivește cu povestea adevărată dintre personaje. Nu stau să discut titlul care mi se pare perfect, dar voiam să revin asupra unui aspect.      Câți dintre voi puteți spune cu mâna pe inimă, cu sinceritate, că nimeni, niciodată nu v-a agresat, cel puțin verbal? Puteți asigura pe cineva că nu ați trecut printr-o perioadă dificilă la școală, perioada aceea în care un coleg nu vă suporta și vă arunca vorbe grele doar pentru a-și satisface marele ego? Nu cred. Cred că toată lumea a avut parte de așa ceva, chiar dacă, poate, nu a fost extrem...

 Câștigătorul are la dispoziție 7 zile pentru a-mi trimite datele de contact printr-un mesaj, pe pagina de facebook a blogului. În caz contrar se va alege alt câștigător. Felicitări câștigătorului! Ceilalți participanți sunt așteptați la noi concursuri. a Rafflecopter giveaway

  RECENZIE: Îmi este greu să scriu recenzia acestei cărți, deși nu mi-aș fi închipuit că e posibil. De obicei aveam prea multe cuvinte în cap și nu le puteam aduna într-o frază, acum am prea puține cuvinte, cuvinte seci, ce nu pot reda învălmășeala din mintea mea. Nu știu dacă voi v-ați pus întrebări în legături cu trecutul omenirii. Nu cu trecutul nostru ca și popor român, ci întrebări în legătură cu trecutul altor popoare, dar eu una  o făcusem. Știam că rușii și germanii au eradicat mese imense de persoane, dar niciodată nu m-am întrebat câți, chiar dacă îmi era clar modul distructiv în care acționau. Eu mi-am pus întrebarea, dar nu am cugetat extrem de mult la ea, până acum. Ei bine, nu mă așteptam la o poveste fericită, dar nici nu mă așteptam să vreau să închid ochii după ce ctesc un anumit pasaj, deoarece creierul îmi creea instant imaginea respectivă.   Nu se compară cititul cărții cu teoria pe care o înșiră proful de istorie, cu teoria pe car...

Brioșăreasa sau Regina Brioșelor lovește din nou. De data aceasta revin cu o rețetă de brioșe simplă, cu puține ingrediente și la fel de sănătosă. Ingrediente: -iaurt(aprox jumătate de pahar de iaurt, cam 180 de grame) - tărâțe de psyllium( 3 linguri și ceva) - stafide(cât doriți) V-am zis că sunt câteva ingrediente! Toate îngredientele se amestecă într-un bol și se lasă până când tărâțele de psyllium încheagă totul. Aveți grijă să nu folosiți prea multe tărâțe, altfel veți obține o consistență prea groasă, ce seamănă a griș. Credeți-mă, am încercat eu. Eu le-am servit cu câteva felii de căpșuni din grădină.

  RECENZIE: Am citit Sub aceeași stea. Am citit Căutând-o pe Alaska. Am citit Paper Towns. Am citit De 19 ori Katherine.       După ce am citit aceste patru cărți ale lui John Green, sesizez că el este un autor al cărui stil este maleabil. Fiecare care pe care am citit-o a urmat un traseu diferit și aici nu fac referire numai la poveste ci și la stil. Dacă în Sub aceeași stea urmăream totul din perspectiva lui Hazel, în Căutând-o pe Alaska din perspectiva lui Mills, în Paper Towns din perspectiva lui Quentin, în De 19 ori Katherine, autorul folosește nararea obiectivă, oferindu-ne o percepție mai amplă asupra universului lui Colin. Recunosc că, pentru mine e mai greu să citesc totul dintr-o perspectivă obiectivă, dar recunosc, de asemenea, că această manieră prezintă mai bine evenimentele trecut decât ar fi făcut-o dacă apela la memoria afectivă.       Această carte abundă în informații din multe domenii, informații ca...

Cartea Delirium este fabuloasă fără doar și poate. Delirium este o distopie și probabil vă imaginați că urmărește linia distopică, seacă, dreaptă, dar spre deosebire de alte distopii autoarea introduce elemente de înfrumusetare, diferite figuri de stil care mereu sunt în concordanță cu sentimentele Lenei. În lumea în care trăiește Lena(Magdalena) iubirea este privită precum o boală care duce oamenii numai la nenorociri, astfel că la vârsta de 18 ani toți sunt obligați să sufere o intervenție chirurgicală pentru a fi salvați de boală. Oamenii erau mereu controlați, erau mereu supravegheați, deoarece Guvernul nu dorea să existe persoane infectate cu această boală: telefoanele erau ascultate, accesul la internet era controlat, pe străzi patrulau gardieni, exista o oră de stingere, erau interzise manifestări de afecțiune în public, fiind semn că a fost contactată maladia. Un aspect care mi-a plăcut foare mult este faptul că în această distopie a fost reprodusă și istoria...