Recenzie: Încă o zi de David Levithan

Dacă doriți acest volum, il puteti achizitiona de pe site-ul Editurii Trei. 
Mulțumesc Editurii Trei pentru șansa de a lectura acest volum.

     Încă o zi de David Levithan este un roman simplu, care se citește extrem de ușor și repede, astfel încât este pentru zilele în care vreți să vă bucurați de o lectură relaxantă. Trebuie să recunosc faptul că nu am citit primul volum, așadar nu eram familiarizată cu povestea și cu ideea autorului, aceea de a călători dintr-un trup în altul. Povestea are un ritm rapid, acțiunea se petrece într-o perioadă scurtă de timp, nu prezintă o dramă existențială și, ținând cont de aceste detalii, consider că este o lectură numai bună pentru acele momente în care nu vreți să vă implicați foarte mult.

     Încă o zi prezintă povestea lui Rhiannon, o fată simplă care s-a resemnat cu viața și comportamentul iubitului său, Justin. Totul se schimbă într-o dimineață când Justin pare a nu fi el. Aceștia petrec o zi perfectă la plajă, iar Justin se comportă exemplar, este drăguț, iubitor și pare că nimic nu ar putea fi mai bine între ei. Rhiannon este surprinsă, dar decide că trebuie să se bucure de această zi, fără a pune la îndoială comportamentul acestui nou Justin. Totuși, a doua zi, Justin nu își mai amintește ziua perfectă, devine acel Justin distant și temperamental.

     Ei bine, eu nu i-am înțeles pe cei doi, nici pe Rhiannon, nici pe Justin. Mi s-a părut că aceștia se complăceau într-o relație, dar că nu își asumau. Deși Rhiannon ține cu dinții de relația lor și pare implicată, Justin este din altă poveste. Are reacții nervoase, se supără atunci când ea îi adresează vreo întrebare, e distant, e morocănos, nu îi convine aproape nimic din ceea ce face Rhiannon. Au fost scene în care Justin a fost conturat frumos, comportamentul lui nu mă enerva, dar au fost atât de puține, încât nici nu contează.
Rhiannon este o persoană confuză, așa am perceput-o eu. Ea consideră că Justin este un tip normal în relația cu ea, că așa este el, puțin mai morocănos. Ce am văzut eu? Ea, pur și simplu, accepta această relație din obișnuință și din recunoștință oarecum, lucru ce mi-a displăcut. Comportamentul lui față de ea trebuie să conteze mai mult decât obișnuința și mai bine să fii singur... decât într-o companie neplăcută.
Când Rhiannon află că acel Justin din ziua specială nu este tocmai Justin al ei, ci o persoană care călătorește dintr-un corp într-altul, lucrurile iau o întorsătură diferită.

     A mi s-a părut un personaj singuratic  El călătorește în fiecare zi, fără voia lui și nu cunoaște un alt mod de a trăi. Întâlnindu-se cu Rhiannon, acesta își dorește pentru prima dată să se stabileascu undeva, într-un trup și să fie cu ea, dar acest lucru pare a fi imposibil. Deși se întâlnește cu Rhiannon, fiind în diferite corpuri, relația nu poate să meargă, având în vedere că ea nu se poate detașa de aspectul exterior al lui, nu poate trece peste ceea ce vede (uneori o fată, alteori un băiat).

     Chiar sper ca cele spune să nu fie interpretate într-un mod negativ, cartea nu mi-a displăcut, doar comportamentul celor două personaje m-a enervat (e cam mult spus). Îmi dau seama că autorul a vrut să contureze profilul adolescentului confuz, care nu știe ce dorește de la viața, de aici și comportamentul lor, însă sunt eu o fată prea cu picioarele pe pământ ca să înțeleg așa ceva. Romanul nu m-a dat pe spate, dar nici nu mi-a displăcut.