RECENZIE: Sunt sigură că ceea ce o să scriu în această postare nu se încadrează în definiția unei recenzii, însă o să încerc să dezvolt ceea ce am în minte, ca nu cumva să sar peste detalii importante, deși, spun de la început, că îmi este destul de greu. Este a doua carte a Jasindei pe care o citesc și, din păcate, nu mă declar fanul ei. Îi recunosc meritul pentru ideea acestei cărți, pentru inspirație și pentru faptul că a dorit să expună fragilitatea vieții cauzată atât de război, cât și de alte pericole, însă...aceste lucruri nu acoperă acel întreg, acel tot, care te determină să iubești o carte. Din câte observ, prin cărți, ea abordează subiecte delicate, ce au legătură cu suferința fizică sau psihică sau ambele, depinde de caz, însă este o mare discordanță între ideile ei și desfășurarea acțiunii. Bine, poate discordanță nu este cuvantul potrivit, deoarece Jasinda respectă o anumită structură, nu este ca ș...