Cristina gătește și citește

  RO:     Să mă încoroneze cineva Regina Clătitelor. Nu sună foarte drăgut, dar nu m-aș supăra, zău că nu, prea în ultima vreme am ținut-o dintr-o rețetă de clătite în alta. Trebuie să mă înțelegeți totuși, când știi că te poți bucura de un preparat gustos și sănătos... de ce să nu faci asta? V-am spus în ultima postare că făina de orez mi-a făcut viața mai bună. Am încercat-o prima dată pentru că nu are gluten, dar am văzut că se pretează la multe rețete și că se comportă aproape precum făina albă (și știm cu toții că făina albă face prăjiturile bune, nu neapărat sănătoase, dar bune). Zilele trecute am pregătit niște brioșe și, Doamne ajută, au fost bune rău.      Pentru moment să vedem cum sunt clătitele astea cu fulgi de cocos. Eu spun că foarte bune. Nu știu de ce nu am încercat această combinație până acum, însă nu este niciodată prea târziu să descoperi lucruri noi. Trebuie să vă mărturisesc faptul că în general nu îndulcesc nicio compoziție,...

     De câte ori nu am văzut în filmele americane cum mamele își hrănesc puii cu pancakes, decorate cu sirop de arțar? De nenumărate ori. Ei bine, noi, românii, nu prea facem pancakes, noi facem clătite, acele clătite subțiri pe care le știm de la părinți, de la bunici, acele clătite făcute de mama, umplute cu gem, simple ca bună ziua. Acum, eu nu pot spune că astea sunt clătitele noastre, ale românilor, deși mamaia mea n-ar accepta nici în ruptul capului că rețeta a apărut prima dată în Franța (dacă nu mă înșală memoria, au apărut în Bretania și erau făcute cu făină de hrișcă la început), ar spune că ea știe rețeta din bătrâni și că este a noastră. Adevărul este că omul de rând nu stă să se gândească la originile preparatelor, omul este interesat de gust.      Trecând de la clătitele noastre, că am luat-o ușor pe arătură, la cele americane, observăm că ale lor sunt preparate din ingrediente nesănătoase (nu că ale noastre sunt mult mai sănătoa...