Skip to main content

Recenzie: Zile și nopți de vara. 12 povești de dragoste


Vara asta ai cel puțin douăsprezece motive să te îndragostești (din nou).
Așază-te comod și lasă-te cuprins de vraja celor 12 povestiri de dragoste scrise de unii dintre cei mai apreciați autori contemporani de literatură pentru adolescenți și tineri.
Te vor face să visezi cu ochii deschiși la plaje aurii, valuri înspumate, nopți înstelate și la apusuri si răsarituri feerice.
Simți cum dragostea plutește în aer?

Autori: Leigh Bardugo, Francesca Lia Block, Libba Bray, Cassandra Clare, Brandy Colbert, Tim Federle, Lev Grossman, Nina LaCour, Stephanie Perkins, Veronica Roth, Jon Skovron, Jennifer E. Smith 
Editie coordonată de Stephanie Perkins

     Mulțumesc mult Epica Publishing House pentru acest volum și pentru tot sprijinul acordat.

     Am stat și m-am gândit bine în ultima vreme. Sunt interesată de multe lucruri: îmi place să gătesc, să citesc despre diverse alimente, să aflu beneficiile acestora; mai nou am fost captivată de tot ce ține de make-up și îmi place să combin culori, deoarece îmi amintește de cum obișnuiam să pictez când eram micuță; îmi place să cânt și să dansez, dar ferească Dumnezeu să fie cineva martorul acestor porniri; și, da, îmi place să scriu, dar nu îmi place să menționez des asta, nu mă întrebați de ce. Dar nimic nu surclasează dragostea mea față de cărți. Atunci când un curier îmi înmânează un colet sunt în al nouălea cer. Mă întreba cineva de ce mă bucur de o carte, iar răspunsul nu trebuie să fie unul complicat și să argumentez la nesfârșit, ci unul simplu rău, dar rău de tot: mă bucur și atât, nimic mai mult. Sentimentul acesta de fericire nu trebuie motivat, există și asta este cel mai important.
     Și normal că am sărit într-un picior la primirea coletului de la Epica. Zile si nopti de vara. 12 povesti de dragoste, o colecție de povestiri coordonată de Stephanie Perkins se afla în pachet, cu titlul ei senin, trimițându-mă înapoi la zilele de vară, călduroase, sufocante.Nu este prea târziu să o lecturați. Da, suntem la un pas de iarnă, însă sunt atâți de mulți friguroși acolo, încât avem nevoie de vară în suflet. Am devenit puțin siropoasă, dar în momentul în care am citit titlul fix la vacanța mea minunată de vară m-am gândit și m-a cuprins oarecum nostalgia.

     Mă uitam oarecum tristă în calendar; nu știu cum au zburat zilele de vară și cel mai rău este că nu le pot aduce înapoi. Căldura nu ne lăsa să respirăm,  ne amăgea, ne făcea să credem că vacanța este lungă și că încă avem la dispoziție timp să facem ce dorim.
Fiind vară, n-am mai știu când este noapte și când este zi, adormeam în zorii zilei doar pentru a sta  nopțile trează. 
     De fapt, nici nu înțeleg de ce vorbesc la timpul trecut, când încă procedez așa... zău, a fost o vară plină, cu o escapadă la Brașov, cu romane citite, seriale văzute și discuții interminabile cu prietenii; cu alimente excluse din stilul meu de viață, căci, deh, asta se întâmplă când tenul nu-ți permite să mănânci orice, cu produse de make-up pe care am ajuns să le iubesc și multă muzică.  Nu a fost zi în care să nu fac ceva, uneori lucruri care să mă avantajeze pe termen lung, alteori nu... acum, de ce să mint, am și lenevit, am zis să-mi încarc bateriile... și uite cum bat câmpii... Ăsta e doar efectul titlului, mă aduce într-o stare ușor neașteptată.
     Cred că prima impresia a titlului se șterge odată cu prima amintire a verii. Citind romanul în toiul toamnei, entuziasmul a fost rescris, înlocuit cu melancolie și, să fiu sinceră, parcă a fost un avertisment.

     Romanul Dragostea mea mi-a dăruit a fost definiția drăgălășeniei. Atmosferă de Crăciun, iubire, emoții adolescentine, inocență, dragoste care-ți stârnea roiuri de fluturi în stomac și un zâmbet, ce să dureze toate ziua.
     Și probabil credeți că acest volum urmărește același tipar, taman bun pentru vară în primul rând,  când zilele par să-ți aparțină doar ție.
     Nu este chiar așa. Atmosfera este mult mai sumbră, tristă, încărcată de regrete și dorințe neîmplinite sau de iubiri, ce necesită sacrificii. Aspectul acesta a fost într-adevăr o surpriză, dar nu una neplăcută.



     Sigur că am preferatele mele, însă există în acest volum povești pentru toate gusturile.
     Spre rușinea mea nu cunoșteam toți autorii, dar eram nerăbdătoare să aflu ce a născocit Leigh Bardugo și Cassandra Clare.

     Cap, Solzi, Limbă, Coadă de Leigh Bardugo a fost una dintre preferatele mele, normal. Am citit aproape toate scrierile autoarei și mi-au plăcut în întregime, iar unii dintre voi probabil știți asta, căci obișnuiam să vorbesc mult despre romanele ei într-o perioadă.
     Povestioara a avut un aer dulce, copilăresc, dar și puțin înfricoșătoare. Dacă stau să mă gândesc bine, acela este un cuvânt mult prea dur, deoarece nu există elemente de groază, însă a fost o senzație stranie de care nu am putut scăpa până la final.

     Putea să adulmece mirosul furtunii plutind în jurul lui, de parcă fulgerul l-ar fi urmărit, de parcă și el era făcut din aceeași nori denși. Pielea lui nu mai era umedă, ci părea că strălucește, Își ținea un deget pe carte, ca semn unde rămăsese, iar Gracie simțea nevoia să-mi plimbe degetele peste mâinile lui, peste încheieturi, peste perii fini și blonzi de pe brațe.

     În nouăzeci de minute, luați-o spre nord de Stephanie Perkins are legătură cu povestioara precedentă, publicată în volumul Dragostea mea mi-a dăruit. Dacă vă aduceți aminte de North și Marigold, este perfect. Puțin tristă, dar concepută în stilul autoarei, pentru oameni care-și doresc să aibă parte de finaluri fericite și un strop de amuzament.

     Ar fi culmea să nu știți că-mi place Cassandra Clare! Adică, să fim serioși, eu voi aprecia mereu creativitatea ei și capacitatea de a crea un adevărat Univers în jurul unei idei. Iar povestirea acesteia se numeră printre cele care mi-au plăcut foarte mult, deși cred că în privința celor mai multe... îmi doream să aibă cât mai multe pagini. Da, ei bine, m-am conformat cu gândul că este o colecție de povestiri, nu romane în adevăratul sens al cuvântului.
     Circ, demoni, părinți dispăruți și planuri machiavelice se ascund în Cea mai nouă atracție.

     Era un bâlci de groază. Cunoașteți genul - clovi diabolici care-ți sar în față din întuneric, cu mânușile albe mânjite de sânge; un cort zdrențăros, scuturat de vântul fierbinte al verii; copii care râd ca apucații, alergând de colo-colo printre umbre; casa oglinzilor, în care vezi reflecții înfricoșătoare, diforme; omul cu tatuaje mișcătoare, care i se târăsc pe piele; caruselul care te întoarce înapoi în timp; doamna cu barbă care vine spre tine, amenințătoare, cu un cuțit, sau ghicitoarea care îți dă numai vești proaste.


     În Zile si nopti de vara. 12 povesti de dragoste sunt istorisiri pentru toate gusturile, iar abordarea iubirii a fost realizată din mai multe perspective. Acum o să spuneți că era logic să existe perspective diferte, căci avem 12 autori cu idei și stiluri proprii, însă voiam să accentuez că în felul acesta vor fi satisfăcute mai multe genuri de cititori.
     Unele sunt magice, încărcate de elemente fantastice, altele sunt psihologice, abordează căile încurcate ale minții omului; sunt aduse în fața cititorilor și probleme sociale sau, mai bine zis, subiecte care nu sunt mereu privite cu ochi buni, și anume comunitatea LGBT, niște oameni ca toți oamenii, de altfel, perfecți normali și funcționali.
     Fără a mai bate apa-n piuă, doar văd și eu cât am scris aici, eu vă recomand din tot sufletul cartea!

Comments