Tuesday, August 08, 2017

Recenzie: Și mă întunec de Kiersten White

DESCRIERE:


Nimeni nu se așteaptă ca o prințesă să fie violentă.

Dar așa este Lada Drăculea. Încă de când ea și blândul ei frate mai mic, Radu, au fost smulși din țara lor, Valahia, și au fost lăsați de tatăl lor la curtea otomană, pentru a fi crescuți acolo, Lada a știut că neîndurarea este cheia supraviețuirii. Ea și Radu sunt sortiți să fie pioni într-un joc plin de cruzime, în care la fiecare mișcare a lor o sabie nevazută li se leagană deasupra capului. Căci descendența lor, care îi face atât de speciali, îi transformă totodată în ținte.
Lada îi disprețuiește pe otomani și așteaptă răbdătoare, plănuindu-și răzbunarea pentru ziua în care se va întoarce în Valahia și își va cere dreptul câștigat prin naștere. Radu tânjește doar după un loc în care să se afle în siguranță. și când cei doi îl cunosc pe Mehmed, fiul singuratic și sfidător al sultanului, Radu simte ca și-a facut un prieten adevarat – iar Lada speră că în sfârșit a găsit pe cineva vrednic de iubirea ei. Dar Mehmed este moștenitorul imperiului împotriva căruia Lada a jurat să lupte – și pe care Radu îl consideră acum căminul lui. Lada, Radu și Mehmed ajung să formeze un triunghi toxic ce întinde legăturile dragostei și loialității până la punctul de rupere.

                                                                PRIMA CARTE DINTR-O NOUĂ SERIE
ÎNTUNECATĂ ȘI FASCINANTĂ, ÎN CARE SE VOR ROSTOGOLI CAPETE, TRUPURI VOR FI TRASE ÎN ȚEAPĂ… ȘI INIMI SE VOR FRÂNGE.

„Presarat cu lupte cu săbii, comploturi de asasinare și intrigi de palat, romanul este unul ambițios ca anvergură și concept și dezvăluie o bucată de istorie captivantă, importantă și cumva obscură […] Este un roman uluitor de bun.”
SCHOOL LIBRARY JOURNAL


Dacă v-a atras atenția acest volum și doriți să-l citiți, îl puteți achiziționa de pe site-ul Editurii Corint. Mulțumesc Editurii Corint pentru acest volum și pentru tot sprijinul acordat.

Recenzie:



     Cu multe luni în urmă am pus mâna pe un pix și am început să notez într-un carnețel titlul fiecărui roman pe care doresc să-l cumpăr. Și cum scriam eu de zor, căci niciodată nu sunt prea puține cărți de cumpărat, am văzut din întâmplare pe Facebook anunțul Editurii Leda, și anume apariția volumului Și mă Întunec de Kierstin White. Atât mi-a trebuit, bucurie mare pe capul meu! Taman cartea aceea în care era menționat trecutul țărișoarei noastre, taman cartea aceea care are o copertă intrigantă și, dacă mă întrebați pe mine, ce reprezintă povestea în sine și destinul unui personaj cu o personalitate memorabilă? Da, fix aceasta era pe cale să apară în librăriile noastre și nu-mi mai încăpeam în piele de fericire.
     Și apoi, din senin, sunt anunțată că o să ajungă și în mâinile mele. Eram în stația de tramvai, gândindu-mă că vreau să citesc și eu o carte, una care să nu fie o lectură obligatorie pentru cursuri și uite așa, stând posomorâtă, am primit eu minunata veste.
     Era musai să-mi fac timp pentru romanul pe care l-am așteptat atât de mult și vă spun că nu mi-a părut rău nicio secundă de faptul că mi-am petrecut o noapte lecturându-l. Am luat frumos ceașca de cafea, am privit încă o dată coperta răvășitoare și m-am pus pe treabă.
     Știam foarte bine că, deși este inspirată din istoria poporului român, cartea rămâne totuși o operă de ficțiune, iar autoarea și-a permis să modifice adevărul în scopuri artistice, fapt ce mi-a plăcut, deoarece a reușit să jongleze frumos cu detaliile, realizând un personaj principal feminin care m-a obligat să-l înțeleg. Întâmplările ce au păstrat umbra istoriei și firul epic creat de scriitoare au făcut în așa fel încât să dea naștere unor personaje diverse, toate mânate de scopuri individuale sau colective.
     La începutul romanului ne întâmpină un arbore genealogic, acela portretizat de autoare, iar la final o descriere succintă a personajelor, un glosar și o notă în care se motivează modificările aduse, elemente pe care eu le-am considerat foarte importante și le-am apreciat, întrucât te ajută să înțelegi mai bine intenția creatoare.

     Într-o vreme în care femeile simbolizau slăbăciunea, Vlad Dracul își întâmpină nou-născuta oripilat.
     Prima scenă a romanului anunță de fapt destinul personajelor. Vlad nu a asistat nicidecum în rolul unui tată la nașterea copilei, dimpotrivă s-a anunțat siderat de conceperea unei fete, ca mai apoi să-și învinuiască soția pentru o asemenea blasfemie. Pentru că nimic nu se putea schimba, acesta a sperat doar ca fata lui să fie frumoasă și să beneficieze după aspectul ei fizic. Avantajele politice erau ceea ce conta, iar femeile erau întrebuințate în felul acesta, mai bine zis aceasta era menirea lor: să faciliteze relațiile dintre oamenii de seamă, să creeze avantaje pentru unii și alții. La polul opus, doica fetei îi urează să fie urâtă, vicleană și puternică, fapt ce v-ar putea pune semne de întrebare la început. De ce să-i dorești un așa destin, de ce să fie urâtă? În realitate, doica s-a rugat ca fetița, Lada numită de tatăl său, să nu aibă destinul mamei sale, să nu ajungă un obiect de care alții se folosesc pentru a-și atinge scopurile.
     La un an distanță, lui Vlad i se naște un alt copil, un băiat, dar el nu s-a sinchisit să fie de față la eveniment.

     Încă de la început este mai mult decât vizibilă opoziția dintre Lada și fratele ei Radu. Dacă Lada era puternică, bătăioasă, arțăgoasă, chiar sălbatică precum un animal ce nu poate fi îmblânzit și de-a dreptul urâtă pentru o fată, trăsăturile fratelui ei reprezentau opusul acesteia. Un băiețel firav, ce căuta mereu protecția în doica sau, dar care o primea și de la Lada, deși într-o manieră brutală, unul ce nu înțelegea cruzimea din jurul lui.
     Tocmai fata care prin a sa naștere l-a rușinat, mai târziu i-a oferit lui Vlad o altă perspectivă. I-a plăcut agresivitatea ei, spiritul războinic. În ciuda faptului că este o fată, Lada părea demnă de educația și atenția acestuia, pe când Radu îl făcea de rușine
     Iubirea față de țară parcă s-a dezvoltat odată cu Lada. Cumva dorința de a stăpâni ceea ce-i aparține de drept am văzut-o ca pe o obsesie, însă am încercat s-o înțeleg pe fată și am reușit în cele din urmă, căci nu poți rupe firea ei de felul și locul unde a fost crescută. Dar această iubire este zdruncinată și atacată atunci când Vlad acceptă sprijinul otomanilor în schimbul unui tribut pe care să-l plătească. Ajunsă la Edirne, viața fetei capătă o altă semnificație și atât aceasta, cât și fratele ei sunt lăsați la curtea otomană.

     O mare parte din acțiune se petrece pe pământ otoman și abia atunci îndârjirea Ladei se evidențiază din ce în ce mai tare.  Este perspicace și mereu cu ochii în patru. Nu uită că scopul ei este întoarcerea acasă, pe niște pământuri care îi aparțin și pe care nu le dorește călcate în picioare de alții. Acomodarea în noul mediu nu este o alternativă pentru ea, dar pentru fratele ei conviețiurea cu otomanii nu se dovedește imposibilă. Dimpotrivă; Radu se apropie de cultura lor și nu refuză o prietenie, pe când Lada vede numai dușmani la tot pasul.

     Mehmed, moștenitorul tronului este un personaj aparte printre toți otomanii întâlniți de Lada. Între acesta și cei doi se formează o prietenie cu năbădăi, aș putea spune. Radu, din nou, este deschis și îi face plăcere să asimileze lucruri noi de la Mehmed, în schimb Lada îl disprețuiește, orbită fiind de vrajba dintre otomani și sângele ei valah. Interacțiunea dintre ei este pe muchie de cuțit, având în vedere caracterul tăios al Ladei și neîncrederea față de poporul acesta, dar Mehmed este un băiat insistent și răbdător.

     Dacă ar fi să spun ce mi-a plăcut cel mai mult, simpla epocă aleasă de autoare face toți banii. Am fost încântată de felul în care au fost descrise atât pământurile românești, cât și Imperiul Otoman, căci tocmai opoziția dintre cele două creează personaje memorabile, crude și atât de înrădăcinate în acele timpuri. Ne auzim istoria la școală, dar este foarte frumos și emoționant să o avem utilizată în scopuri artistice de către un autor.

No comments:

Post a Comment