„Suntem fără egal. Suntem mai buni decât voi. Suntem zei. E scris în fiecare lovitură supraomenească pe care o aplică.”
Sincer, în ceea ce privește acest roman, nu m-a atras descrierea, cât m-a atras coperta și, știind că este destul de lăudat, am zis că trebuie să văd care-i treaba cu el. Înainte de toate, trebuie să spun că mi-am format păreri contradictorii în ceea ce privește cartea. Pe de o parte, sunt multe detalii care m-au deranjat. Aici nu este vorba de ideile folosite de autoarea, idei întâlnite și în alte romane. Eu consider că o idee poate fi dezvoltată în multe feluri, de foarte multe persoane. Dacă le propui unor copii să scrie o compunere despre vacanta de vară, aceștia vor dezvolta ideea principală într-un mod diferit. Așa este și cu alegerile autorilor, tocmai de asta nu mai acord de mult timp importanță acestor similitudini dintre romane. Bine, poate e mult spus, bineînțeles că îmi dau seama unde am mai întâlnit ideea, dar, dacă ești original când țeși poveștea, n-am nimic împotrivă. Pe mine m-au deranjat personajele, întrucât nu le-am simțit reale. Pur și simplu, nu am putut să stabilesc o conexiune cu ei. Știu, mulți veți spune că este logic, din moment ce ei sunt construiți de cineva, nu oameni reali, dar nu este chiar așa. Am întâlnit personaje care păreau reale, aveai impresia că îi poți întâlni pe stradă sau că, unele trăsături de caracter le regăsești în cutărică. În plus, am observat o oarecare grabă în descrierea evoluției unui personaj. Da, sunt multe lucruri care nu mi-au plăcut, dar să o luăm cu începutul, deoarece nu vrea ca această să se transforme într-o recenzie negativă. Nu este, romanul mi-a plcăut destul de mult, mai ales spre final. Ironia sorții, când îmi plăcea și mie... s-a terminat.
Lumea creată de autoare este neobișnuită și împărțită în două categorii. Pe de o parte, sunt oamenii simpli, obișnuiți, oamenii cu sânge roșu, cei care sunt obligați să slujească elita până la moarte. Elita, oamenii cu sânge argintiu. Pe de altă parte, oamenii cu sânge argintiu reprezintă podoaba societății, aceștia, pe lângă puterea financiară, au și puteri supranaturale, iar aceste puteri le sporesc îngâmfarea. Cei Roșii au fost născuți pentru a sluji, iar cei Argintii au fost născut pentru a fi slujiți.
Mare Barrow este o roșie nesemnificativă, o fată simplă care se luptă penru a-și ajuta familia. În timp ce sora ei mai mică, Gisa, are un rost pe această lume și o meserie, ea este forțată de împrejurări să fure. Astfel că, în fiecare zi, încearcă să-și umple buzunarele cu scopul de a-i ajuta pe ai săi. Frații mai mari au fost obligați să se înroleze în armată și, în curând, o să vină și vremea ei. Iscusită din fire, Mare născocește un plan pentru a scăpa din această societate și de acastă viață crudă. Totuși, planul ei e sortit eșecului și viața ei se schimbă complet când ceva se zdruncină în ea. Puterea ei se trezește la viață și devine proprietatea regelui și a reginei. Oamenii pe care i-a urât toată viața, acum sunt ca ea. Mare își descoperă abilitatea de a manevra și a crea electricitate, însă este imposibil. Cum se poate ca, o fată roșie, să aibă puteri supranaturale? O fată roșie cu puterile unor argintii?
Mare este un vulcan. O adolescentă care este obligată să supraviețuiasă într-o lume în care Roșii sunt considerați inferiori se trezește brusc în atenția Argintiilor. Este curajoasă și își pune viața în pericol pentru a-și salva familia, câteodată furând și acum trăind printre Argintii. Mare este îndrăzneață și, chiar această trăsătură o poate pune în pericol, mie mi-a plăcut faptul că nu se teme întru-totul de rege și regină. Este conștientă de puterea lor, însă își păstrează spiritul rebel. Se pricepe de minune să câștige invidia altor fete, altor Case, dar se pricepe și să câștige simpatia altora. Mare este puternică, se transformă, crește, se dezvoltă, dar rămâne în sufletul ei tot o Roșie. Este obligată să participe la lecții de protocol, să învețe bunele maniere, să se antreneze și să devină o prințesă respectabilă, dar și o războinică. Au fost momente în care nu mi-a plăcut de ea. Înțeleg că este un personaj puternic, dar este greu de crezut că cineva se poate adapta atât de repede la aceste situații și la noua ei viață. De asemenea, mi s-a părut că nu își pune prea multe întrebări referitoare la natura ei (e și Roșie, dar și Argintie)... O fi ea ocupată, dar totuși...
Cal și Maven, frați vitregi, copiii regelui, Argintii, oameni cu puteri supranaturale. Nu o să vorbesc despre ei separat, nici nu vreau să spun prea multe, întrucât eu nu mă declar de partea nimănui. Știu foarte bine care a fost rolul lor în acest roman, am prevăzut de la început situația care a dat peste cap finalul, însă tot nu sunt impresionată de vreunul dintre cei doi. Din păcate, nu m-am atașat de ei. Cal nu mi s-a părut suficient de prezent, iar Maven a fost prea prezent, dacă se poate spune așa. Au fost construiți în antiteză, bineînțeles, dar am eu o vagă impresie că, până la final, aceste două personaje se vor schimba într-un fel sau altul.
Nu m-a deranajat triunghiul amoros (nu de alta, dar deja am început să mă obișnuiesc cu triunghiurile/pătratele amoroase). Pentru mine... nu prea a existat. Este acolo, este vizibil, dar nu mi s-a părut ceva wow.
În această societate nedreaptă, un nume nou apare: Garda Stacojie, un grup de rebeli care doresc să instaureze egalitatea între oameni. Aceștia își găsesc aliați printre oamenii de la palat, un ajutor de nădezje fiind Mare. Mai puternici și mai hotrâți decât ar putea crede cineva, aceștia nu renunță și luptă până la capăt, având drept lider o femeie periculoasă, Farley. Deși încearcă să mușamalizeze atacurile Gărzii, regele și regina sunt conștienți de puterea crescândă a rebelilor.
Regina Roșie este un roman alert, nu te plictisești citind, întrucât mereu apare un pericol nou. Consider că este un roman al trădării, aceasta este tema principală. Desigur, loialitatea este prezentă, dar trădarea, minciunile sunt cele care construiesc acest roman. Mi-a plăcut destul de mult, mai ales când se apropia finalul și a avut loc aceea întorsătură de situație și chiar îmi doresc al doilea volum, dar nu pot să spun că am fost profund impresionată, așa cum au fost alții.
Comments
Post a Comment