Recenzie: Blestemul Câștigătorului de Marie Rutkoski

"El a zâmbit. Era un zâmbet sincer, ceea ce o făcu să înţeleagă că toate celelalte de până atunci fuseseră prefăcute”


Acest volum se poate achiziționa de pe site-ul Grupului Editorial Corint. Mulțumesc pentru acest volum și pentru sprijinul acordat.

     Editura Leda a fost prima mea iubire. Cărțile lor mi-au alimentat apetitul și țin minte că mă uitam prin librării numai la cărțile din această colecție. Citeam descrierea și cumpăram. Acum a apărut Leda Edge, odată cu această apărând alte cărți minunate pe care vreau să le descopăr.
     Nu am citit absolut nicio recenzie înainte, deși mă rodea curiozitatea, chiar am vrut să nu fiu influențată și să cunosc cât mai puține despre volum. Asta s-a întâmplat înainte să citesc, apoi, după ce am terminat am verificat Insagramul, Tumblr-ul și Goodreads-ul pentru că trebuia să mă agăț de ceva, să supraviețuiesc până apare următorul volum.
     Blestemul Câștigătorului  vrea să ne încânte cu orice preț. Acțiune suprinzătoare, personaje diverse, protagoniști cu trăsături atât de reale, încât te cuceresc, un roman "distopico-fantastico-ya" fascinant, care-ți pune mintea la contribuție, determinându-te să construiești scenarii posibile. Romanul care, după ce te amețește, se termină și te lasă cu o inimă frântă și speranța ca volumul următor să fie uluitor.
     Elementele noi, tradiții, o poveste care aprinde noi culturi, două popoare: valorian și herrani, acțiune alertă. Este un roman special, în care nu ne lovim de clișee. Și, dacă vă gândiți că este o altă poveste în care băiatul se îndrăgostește de o fata superioară lui, alungați acest gând! Este un roman savuros și veți îndrăgi fiecare scenă.
     Fie că o faceți doar penru copertă (e superbă și mă bucur că a ajuns în fața noastră exact așa), fie că vă atrage descrierea, fie că doar vreți să vedeți care-i treaba cu acest roman, trebuie să citiți neapărat! Am spus asta cam des în ultima vreme, dar atât Leda, cât și alte edituri au scos numai bijuterii pe bandă rulantă și ar fi păcat să ratați o așa carte.

     Povestea este conturată într-un mediu unic, în care două popoare conviețuiesc, dar nu într-un mod egal. După ce, în urmă cu zece ani, Valorienii au câștigat războiul împotriva Herranilor, aceștia nu mai trăiesc în pace, ci într-o liniște care anunță ce-i mai rău. Valorienii le-au confiscat pământurile, au distrus tot ce aveau mai de preț și le-au încâlcat drepturile, acesția fiind acum doar niște sclavi, oameni care pot fi vânduți Valorienilor  și folosiți așa cum doresc. Chiar aceste "jocuri' ale valorienilor cu viețile altora, duc la întâlnirea dintre Kestrel și Arin, protagoniștii poveștii noastre. Kestrel îl va cumpăra pe Arin, dar acesta se transformă în mai mult decât un sclav. Mai ales că niciodată nu a fost un simplu bun pe care Valorienii îl pot cumpăra.

     Kestrel face parte din aristocrație; fiind fiica unui general, aceasta are un destin stabilit: ori se căsătorește, ori se înrolează în armată. Deși, Kestrel este o fată normală, ce iubește arta (îi place muzica), cu sentimente obișnuite; nu tu ifose, nu tu superioritate exacerbată, nu tu dorințe de mare doamnă, personajul nostru feminin a fost tot ce mi-am dorit, ba chiar mai mult. Are atâtea trăsături care o unicizează, este și matură, dar este și copil (adolescentă mai bine zis), este îndrăzneață, curajoasă, pe alocuri impulsivă, întrucât nu se gândește mereu la consecințe, dar este inteligentă, descurcăreață și loială. Chiar dacă, din punct de vedere fizic, nu este la fel de puternică precum alții, știe să își folosească mintea, analizează situațiile, astfel încât să fie în avantaj. Se antrenează, își dă silința, dar este conștientă care sunt punctele ei slabe.
     Kestrel este acel personaj pe care îl întâlnești rar în romanele fantasy, este un personaj complex, cu defecte și calități, simte puternic și câteodată, așa cum am menționat mai sus, renunță la rațiune și se bazează pe impulsuri, așa cum face când îl cumpără pe Arin.
     Ar fi putut fi acel personaj răsfățat, dar faptul că e plină de compasiune și că se diferențiază de cei din neamul ei, m-a făcut să o iubesc. Văzând-o cum relaționează cu cei din jur, cu Enai, Jess sau chiar Arin, îmi dau seama că romanele fantasy/distopice/ya au nevoie de mai multe eroine precum ea.

     Arin o detestă pe Kestrel. Nu numai pe ea, ci detestă poporul Valorienilor, lucru de înțeles, având în vedere modul în care s-au comportat și se comportă aceștia cu Herranii. Fiind cumpărat de Kestrel, acesta probabil se așteaptă ca ea să aibă același comportament urât precum cei din aristocrație, însă fata îi dovedește contrariul. Kestrel face totul pe dos și nu îl tratează de parcă ar fi insignifiant. Nu durează mult până când Arin începe să o vadă pe Kestrel; profitând de neatenția ei, el o observă și este contrariat de alegerile ei. Relația lui Arin cu Kestrel este... nici nu știu cum să explic. Ați auzit de expresia aceea: calmul dinaintea furtunii? Ei, asta spune multe. Din felul în care decurg întâlnirile lor, te-ai aștepta să înceapă un război mondial, să dispară stelele, să se lase pradă sentimentelor, să se ucidă sau să fie împreună. Există multă, prea multă tensiune între cei doi, Arin fiind un personaj puternic.
     Poate pentru unii alegerile lui Arin (unele alegeri) nu sunt înțelese sau apreicate, dar eu am văzut evoluția lui și mai multe nu pot spune, trebuie să descoperiți singuri.

     Romanul Blestemul Câștigătorului m-a suprins într-un mod cât se poate de plăcut, chiar a meritat să stau trează, citind. Fie că vorbim despre personajele principale puternice și sensibile în felul lor, fie că vorbim despre acțiunea în ritm alert, care te suprinde prin situațiile încâlcite, fie că vorbim despre planuri și intrigi și alte motive care stau la baza unor acțiuni, fie că, în sfârșit, scăpăm de insta love, iubirea aceea care apare în doi timpi și trei mișcări, romanul încântă cititorul. Autoarea a câștigat un nou fan, iar editura un susținător pe viață. Sper ca următorul volum să fie la fel de bun sau mai bun și aștept să descopăr mai multe despre lumea creată de autoare.
     Romanul este un prilej bun de a vă pune niștre întrebări legate de bine și rău. Aș fi tare curioasă să aflu pe cine susțineți cu vehemență, pe Arin sau pe Kestrel?