Recenzie: An Amber in the Ashes de Sabaa Tahir

Mulțumesc foarte mult Books Express pentru această carte.

RECENZIE:
 
     Te uiți uneori pe Goodreads și vezi o copertă năucitoare, apoi citești repede descrierea și rămâi înmărmurită. Când mi-a apărut această carte în cale, am zis că trebuie neapărat să o citesc. Când am văzut că toată lumea o laudă, am zis că trebuie să-mi dau si eu cu părerea. Tocmai eu să nu citesc romanul care este pe buzele tuturor? Descrierea era promițătoare, coperta te fascina imediat, bloggeri vorbeau despre ea, oare se putea să nu-mi placă? Măi, se putea, exista această variantă, dar nu este cazul! An Ember in the Ashes este un roman magnific, intens, scris într-un mod atât de frumos, încât doare. Serios, scriitura autoarei este extraordinară și îți taie respirația în unele scene. Perspectiva alternează, astfel încât ne familiarizăm cu locul, acțiunea și personajele percepute de Laia și Elias. Este foarte bine punctat faptul că această lume, descrisă de autoare, este guvernată de violență și morți nedrepte. Am fost prinsă de poveste din primele capitole, așa că nu mai aveam niciun dubiu: cartea trebuie să fie una dintre favoritele anului 2016! 
Pe de o parte, voiam să citesc rapid cartea, să sorb fiecare pagină, să aflu mai mult, să fiu acolo cu personajele, întrucât deja îmi imaginam lumea creată de autoare și eram fascinată. Pe de altă parte, știam că nu trebuie să  mă grăbesc, voiam să păstrez lumea aceea pentru mai mult timp, voiam să nu se termine, să dureze pentru totdeauna. Cred că aceasta este dilema tuturor cititorilor: să citesc cât mai repede sau să prelungesc sentimentul produs de carte?

     Acțiunea complexă este prezentată din două perspective, astfel încât putem aduna numeroase informații. Totuși, am fost suprinsă să văd cât de mult se asememănau Elias și Laia, protagoniștii care relateaza totul. Provenind din medii diferite, având o altfel de educație, Laia și Elias au foarte multe lucruri în comun, chiar dacă își dau seama sau nu. În plus, primul volum a fost doar o scânteie, vreau să cred că celelalte vor fi o flacără în toată regula.
Iscusința cu care a fost țesută povetea, ființele supranaturale, modul în care a fost împărțită societatea, trecutul unor personaje, toate m-au impresionat.

     Imperiul este condus de luptători cruzi, oameni antrenați la Academia Blackcliff cu scopul de a deveni războinici. De la vârsta de paisprezece ani, aceștia sunt pregătiți pentru a se transforma cu brutalitate în luptători abili, capabili să răzbească în orice situație. Practic, se dorește ca ei să renunțe la latura umană, astfel încât să fie de temut. Însă dorința Profeților, împăratul, Măștile și destinul oamenilor nu par a fi pe aceeași lungime de undă.

     Elias Venturius este perfect. Un luptător extraordinar, curajos, respectat și invidiat, inteligent, mândria bunicului său. Moștenitorul unei case extrem de respectate, Casa Venturius, Elias pare să fie privilegiat, dar aparențele înșală. În timp ce alții se bucură de acest statut și de Măștile care se contopesc cu ei, Elias se confruntă cu dorința de a dezerta. Elias este singurul elev a cărui mască nu s-a contopit cu pielea lui. El este capabil să o scoate de câte ori vrea, deși simte că Masca are propria voință și ițele ei se prind cu înverșunare de o parte a gâtului său.
El nu suportă nedreptățile și consideră inuman comportamentul Măștilor, îi este greu să vadă oameni uciși fără motiv și sclave torturate de mama lui.  Crescut cu scopul de a fi o armă, Elias nu este inuman, nu este de piatră, simte și suferă. Poate că aceste sentimente absolut umane se datorează trecutului său. Abandonat de mama lui, Comandatul, crescut de oameni extraordinari, Elias ar putea fi un mare împărat. Asta, dacă o să câștige Încercările. Deși el plănuia să dezerteze, totul se năruie când Elias este ales pentru Încercări. Profeții consideră că este timpul ca împăratul Taius să fie înlăturat și să înceapă o nouă domnie, astfel că patru Măști vor deveni Aspiranți.
Elias, Helena, Marcus și Zak sunt cei patru Aspiranți, cei care vor trebui să înfrunte pericolele din timpul probelor, astfel demonstrându-și vrednicia de a fi împărat. Probele au fost de-a dreptul... nici nu știu cum să descriu totul. A treia probă a fost impresionantă din multe puncte de vedere. Sângeroasă, macabră, un fel de joc bine ticluit pentru a testa forța, curajul, loialitatea, cruzimea, lipsa de sentimente, totul. Această probă m-a lăsat cu un gust amar, însă ultima a fost cea care a dovedit din ce este plămădit Elias.

     Laia... mi-a plăcut atât de mult personajul ei. Nu am crezut nici măcar o secundă că această fată este o trădătoare, o lașă, dimpotrivă, ea lumina încă de la început.
Viața Laiei este distrusă când bunicii ei sunt uciși, iar fratele capturat de Măști. Ea fuge pentru a-și salva viața, însă nu renunță la luptă și este curajoasă, deși nu realizează acest lucru. Singura ei soluție este să apeleze la Rezistență, un grup de oameni care vor să lupte pentru libertatea poporului. Crezând în Rezistența, grupul pe care mama ei l-a condus cândva, ea le cere ajutorul. Aceștia acceptă să îi elibereze fratele cu o condiție: să devină iscoadă pentru ei. Astfel că Laia devine sclava Comandantului, o femeie inumană, de o cruzime sadică, ce o torturează. Această îndură suferinte inimaginabile, este tăiată, lovită, însemnată, dar nu renunță la luptă. Se gândește că este singura ce îi poate salva viața fratelui ei, așadar continuă să stea aici, căutând informații prețioase. Este o luptătoare, iar sfârșitul volumului demosntrează asta.

Relațiile dintre personaje sunt complicate și ar fi multe de povestit, însă recenzia ar fi mult prea lungă. Mi-au plăcut multe personaje, inclusiv Helena, prietena cea mai bună a lui Elias. Bucătăreasa, Profetul Cain, fierarul, Elias și Laia normal. Aici este mai mult decât un triunghi amoros, Elias o place pe Laia, dar și pe Helena. Laia îl place pe Elias, dar și pe Keenan. Cu toate astea, eu sunt team Laia și Elias. Cine știe ce destin le croiește autoarea acum?

     Nu știu cum o să fie în cazul vostru, dar mie mi-a fost greu să mă atașez de altă carte. Am încercat să citesc trei cărți după ce am terminat An Ember in the Ashes și nu le-am putut da gata, deoarece încă mă gândeam la acest roman. Bineînțels că am lăsat câteva zile să treacă, înainte să încep altceva. Era, pur și simplu, în mintea mea, vibra, țipa, făcea tumbe, nu voia să mă lase în pace. Tot ceea ce voiam era continuarea. Vreau al doilea volum chiar acum, întrucât a trecut ceva timp de când nu am mai fost cu adevărat cucerită de un astfel de roman.
     Romanul merită toți banii!