„ Peste tot în jurul nostru, împrăștiate dedesubt, se zăresc mici luminițe albe printre golurile dintre ramurile copacilor. Stele pe cer, stele pe pământ. E greu de spus unde se termină văzduhul și unde începe pământul. ”
RECENZIE:
Am găsit această carte din întâmplare. Pur și simplu, mă
uitam la noutăți pe instagram și o persoană pe care o urmăresc(și vorbește mult
despre cărți) tocmai terminase All the bright places de Jennifer Niven. Ea
spunea că este impresionantă și a plâns foarte mult, iar eu am fost intrigată,
normal. Mă atrăgea titlul și coperta, ce mi s-a părut copilăroasă, veselă,
abstractă; abia, după ce am început să citesc am înțeles legătura dintre
copertă și conținut, dar și ceea ce reprezintă. Am mers repede pe Goodreads, am
căutat cartea și ceva mi-a atras atenția: "The Fault in Our Stars meets
Eleanor and Park in this exhilarating and heart-wrenching love story about a
girl who learns to live from a boy who intends to die." Când auzi de TFIOS te gândești imediat la dramă, lacrimi, durere, emoții care
dau năvală peste tine. Ce să vedeți....așa a fost. De fapt, a fost mult mai mult. Ulterior, am
aflat că editura Trei o să publice romanul, lucru ce m-a bucurat. A venit
vremea să vă bucurați și voi de carte, întrucât apariția lui este la câteva
zile distanță.
Toate acele
locuri minunate a devenit una dintre cărțile mele preferate și pentru că nu
m-am putut desprinde de ea, deși o terminasem,
m-a încearcat un reading slump. Nu puteam să mai citesc nimic, absolut
nimic. Și am tot luat cărțile în mână, le-am răsfoit, am citit puțin și gata.
I-am dat
patru stele pe Goodreads, nu cinci așa cum s-ar aștepta unii, având în vedere
că mi-a plăcut extrem de mult. Acele patru stele se datoreaza(sau, mai bine
zis, sunt cauzate) de scriitura cărții. 80% din carte este construită prin
dialog, descrierea fiind destul de neglijată. Am înțeles, pe de o parte, de ce
s-a axat mai mult pe dialog, dar se putea și mai bine. Mai demult, i-am dat
cărții TFIOS cinci stele, însă acum i-aș da patru. Am citit mai mult și am găsit
cărți mai bune din multe puncte de vedere, dar atât TFIOS, cât și Toate acele
locuri minunate au avut acel ceva, ce te cucerește, determinându-te să
ignori(parțial) anumite detalii. Ei bine, replicile lui Theodore au salvat
situația, așa cum replicile lui Augustus au rămas în memoria tuturor. Am strâns
multe citate minunate din Toate acele locuri minunate, genul acela de citate
care merg direct la inimă și te pun pe gânduri. Un alt amănunt care nu mi-a
plăcut este faptul că este puțin greu să relaționezi cu personajele, de parcă
ar exista o barieră între noi și ele. Și aici aș putea să găsesc o explicație,
iar aceasta se referă tot la personajul masculin Theodore, ce nu trebuia să fie
deloc normal, ci să aibă stropul de dramatism, bizarerie și inteligență
revelatorie. Eu am trecut, într-un fel, peste toate acestea și am apreciat
ideea, tema abordată de autoare. Am sfârșit prin a adora cartea, chiar dacă m-a
sfâșiat la final.
Povestea are
la bază viețile celor două personaje principale, Theodore și Violet. Extrem de
diferiți, aceștia se întîlnesc pe un acoperiș și, chiar dacă Finch este obsedat
de moarte, de data aceasta, Violet a dorit să-și pună capăt zilelor. După prima
lor întâlnire stranie, Theodore deja e fascinat de similitudinile dintre ei,
dar și de diferențele evidente. Când amândoi trebuie să lucreze la un proiect
despre locurile frumoase din statul lor, Violet realizează că Theodore este
ciudat, așa cum spun alții, dar și amuzant, de-a dreptul inteligent, gălăgios,
curajos, nebun și că se simte foarte bine în compania lui.
Theodore
Finch este fascinat de moarte, de modalitățile prin care își poate curma viața
și, de aceea, găsim din plin informații despre cele mai utilizate metode de
sinucidere. Cu un tată ce și-a întemeiat altă familie, cu o mamă nepăsătoare,
ce nu este capabilă să se descurce cu situația, Theodore rămâne singur și,
totodată, mult prea atras de moarte. Atunci când o cunoaște pe Violet(pe care o
strigă Ultraviolet) el își propune să o schimbe pe această, să îndepărteze
tristețea și carapacea în care s-a închis după moartea surorii sale. Theodore
este cu adevărat straniu, faptele lui, vorbele lui, inteligența lui și obsesia
pe care o are pentru moarte. Totuși, de câte ori este aproape de sfârșit, se
întâmplă ceva: vede pe cineva, se gândește la un lucru, intervine panica. El
devine un sprijin pentru Violet-fata care suferă din cauza decesului din
familie- și vrea să o transforme într-o persoană nouă, să îi demonstreaze că
trebuie și are nevoie să trăiască. Dorește ca ea să fie liberă, să-și urmeze
visul, să facă ceea ce sora ei nu poate. Theodore este inteligent, mult prea intelligent
pentru o persoană care suferă de tulburări mentale, iar părerea lui despre
viață, despre conceptele pe care mulți încearcă să le definească sunt atât de
simple, încât te fac să te întrebi: Eu de ce nuu m-am gândit la asta? O fată
învață să trăiască de la un băiat care vrea să moară. Un asemenea paradox…
Nu o să vă spun cum s-a terminat această
poveste, deoarece nu consider că este necesar. Ar trebui să descoperiți
universul lui Theodore, începutul și finalul poveștii. Este un final fericit?
Este un final trist? Rămâne să citiți.
Toate acele
locuri minunate a fost o poveste emoționantă, reală, ale cărei personaje mi
s-au întipărit în suflet(mai ales Theodore) și pe care nu o să le uit vreodată.
Vă recomand romanul și consider că avem noroc cu editura Trei; merită din plin.
Dacă v-a plăcut Sub aceeași stea de John Green..o să adorați Toate acele locuri
minunate. Dacă nu v-a plăcut Sub aceeași stea…o să adorați Toate acele locuri
minunate. Pe cât de asemănătoare, pe atât de diferite…
Comments
Post a Comment