About beautiful people(part 5): Simona Ștefana Stoica, autoarea seriei Rephelimii

       Prima dată când am discutat cu Simona, mi-am dat seama că împărtășim iubirea/admirația/nebunia față de un anumit personaj, și anume Întunecatul din seria Grisha. Cum toată lumea știe acum cât de mult îmi place, iar atunci nu cunoșteam pe nimeni care citise seria, Simona a picat din cer ca un bănuț de aur. Apoi, am aflat că însăși Simona o să publice o serie la Herg Benet. Normal că am reacționat bine și am așteptări foarte mari, mai ales că descrierea sună foarte bine. Mi-am dat seama că trebuie să o cunoaștem pe Simona mai bine, cu toții, și am rugat-o să răspundă la câteva întrebări. Cu siguranță vă veți bucura de răspunsurile ei, ca mine, dar o să râdeți(numai să nu îi spuneți că ne amuzăm un pic de experiența ei, rămâne între noi).
        Simona, mulțumim, pentru că ai împărtășit cu noi detalii din micul tău univers.

•   În primul rând, spune-ne mai multe despre tine, despre pasiunile și obiceiurile tale? 

           Ola Cristina si iti multumesc pentru interviu! Despre mine? Ha! Sunt cea mai imprastiata persoana pe care o sa o intalnesti, pot sa ma impiedic de propriile picioare pe o suprafata perfect neteda (prietenii mei se amuza mult pe seama mea, mai ales iarna, cand merg mai incet ca o pensionara). Sunt sarcastica, am crescut cu un tata foarte ironic si o mama smechera. Ma consider o persoana creativa, fiindca am obiceiul sa desenez si sa scriu peste tot (si nu exagerez cand zic asta), iar daca ascult muzica, imi imaginez scene din seria Rephelimii si uit de lumea care ma inconjoara. Nu glumesc! Sunt dependenta de carti. Ador sa le ating, sa le miros, sa intorc paginile si sa le aflu secretele. Iubesc sa calatoresc, pana la 30 de ani vreau sa vad toata Europa. Dorm foarte putin, ca sa am timp sa fiu la zi cu toate serialele. Imi place sa ies in oras cu prietenii pentru a testa mereu noi cocktailuri.

•      La editura Herg Benet o să apară prima ta carte, romanul de debut. Cum s-a întâmplat acest lucru?  Te-ai visat mereu scriitoare?

        Pe la 14 ani, voiam sa fiu medic de familie. Mi-am dat seama ca nu o sa am prea mult timp liber si am decis sa imi schimb vocatia: medic veterinar. Dar mi-a spus mama ca nu o sa am grija doar de caini si de pisici. Ce am sa fac cand o sa vina circul in oras si sarpele boa e bolnav? Pe urma am vrut sa fiu dentist. Mi-a zis tata ca am sa lesin cand o sa ii miroasa cuiva urat gura. In tot acest timp, eu scriam poezii si povesti scurte. Raspunsul a fost mereu in fata mea, dar eram oarba si pentru mine scrisul era doar o pasiune, cum a fost si pictura. Eram sigura ca intr-o zi aveam sa ma plictisesc si voi renunta. 

        Am avut cateva probleme pana sa imi public cartea. Refuzuri peste tot: sunt un risc, pentru ca sunt debutanta, e criza, nu e momentul potrivit, sunt prea tanara si lista e lunga.

        Apoi, inainte de un examen, am fost prinsa in trafic si mi-am citit mesajele de la spam. Aveam de mai bine de doua luni un raspuns pozitiv si o oferta de la cei de la Herg Benet. Mi se facuse rau. Nu mai voiam sa merg la examen si tremuram in masina. Am sunat-o pe mama: Ce sa fac? Dupa o ora, vorbisem cu Leonard Ancuta (dupa ce m-am facut din nou de ras si am intrebat de doamna Ancuta) si am stabilit o intalnire pentru a doua zi. Oferta mai era valabila.

•    Crezi în inspirație, muncă asiduă sau o combinație între ele? Îți forțezi limitele în ceea ce privește scrisul sau lași totul să vină de la sine?

         Pe mine ma inspira muzica. Foarte multe scene au luat nastere in mintea mea, apoi pe foaie si pe urma pe laptop, dupa ce am ascultat Within Temptation, Linkin Park si One Republic. Imaginile se derulau cu repeziciune in fata ochilor mei. Eu inventam de fiecare data un mic trailer pentru carte, simteam durerea sau bucuria personajelor, iar versurile ma ajutau sa gasesc cele mai bune replici. Sunt zile in care ma inchid in birou, timp de 8 sau 10 ore si scriu fara sa ma opresc. Rescriu fiecare capitol de 4 sau de 5 ori, citesc cu voce tare si incerc sa percep sonoritatea cuvintelor, pana ma declar multumita. Concluzia? O combinatie intre cele doua.

Nu cred sa existe o limita, fiindca eu mereu o depasesc si imi dau seama ca am gresit si ca pot mai mult. E o problema personala, tot timpul sunt nemultumita de mine. 

•      Cât de greu este pentru tine să descrii o scenă sau un personaj? De ce anume ții cont în acest proces?

Sunt cateva personaje care nu imi plac. Deloc. Cand trebuie sa scriu o scena in care apar ei, toata inspiratia dispare si nu mai am chef sa scriu. Stiu ce vor face in continuare, ce decizii vor lua si ii urasc pentru asta, dar nu ii pot inlatura. Cel putin, nu inca. Au rol important in dezvoltarea personajelor principale, sunt elemente-cheie, insa scenele cu ei ma intristeaza si ma pun pe ganduri, daca eu gresesc sau daca reusesc sa exprim cum trebuie lupta interioara pe care ei o infrunta inca din primul roman.

Inceputul si finalul mi-au provocat insomnii, au fost cele mai grele scene de scris, dar sunt foarte multumita de rezultat.

Si daca tot am vorbit de personaje, scenele dintre Desiree si Jack ma amuza de fiecare data si este o adevarata placere sa le scriu. Daca ar stii cititorii ce am de gand, nu cred ca ar simti la fel, insa abia astept sa aud/sa vad reactii.

•          Ai o rutină, scrii oriunde, oricând?

Idei, replici, versuri, scene – le schitez in orice moment al zilei, pe telefon, servetele, caiete, chiar si pe brate, de frica sa nu uit.

•          Ai avut de la început încredere în romanul tău sau ai dobândit încredere pe parcurs?

Incredere am inceput sa dobandesc abia dupa ce am trimis-o la cateva persoane care stiam ca sa o fie directe si nu vor incerca sa ocoleasca adevarul. Am avut emotii in acele zile, pana am primit primul raspuns, apoi am inceput sa cred ca seria Rephelimii ar putea sa aiba potential. 

•           Cum a luat naștere romanul Provocarea?

A fost o perioada in care singurele carti fantasy care erau citite (si traduse) implicau vrajitoare, vampiri, varcolaci si ingeri. Ma plictisesem si am vrut sa creez ceva nou, inedit. O fiinta supranaturala noua, la granita dintre Bine si Rau, pe care cititorii nu o vor intelege la inceput, dar de care se vor atasa pe parcurs, cand ii vor afla secretele si blestemul care aplaneaza asupra ei. Asa au fost creati Rephelimii. Luptatori? Demoni? Asasini? Asta urmeaza sa aflati.

•            Cât la sută din personalitatea ta vom sesiza în tipologiile personajelor?

Seman mai mult cu Desiree decat as vrea sa recunosc. Poate 80%? E incapatanata, nesigura pe ea, sarcastica si ii e greu sa aiba incredere in oameni. Nu stiu daca as reactiona ca ea, dar nu as avea curajul ei.

•          Ce ne așteaptă în romanul Provocarea? De ce trebuie să citească oamenii această carte?

Primul roman din seria Rephelimii este o invitatie, o aventura si o provocare pentru orice cititor. Este o invitatie intr-o lume necunoscuta, in care secretele si misterele distrug prietenii si aliante, iar un cuvant poate sa faca diferenta dintre Viata si Moarte. Este o aventura pentru ca realitatea isi pierde puterea din primele cuvinte si te vei lasa subjugat de frumusetea unor taramuri interzise, unde nimeni nu este ceea ce pare si minciuna se naste chiar si de pe buzele celor mai buni prieteni. Este o provocare, pentru ca toti mint si au lucruri de ascuns. Depinde doar de tine daca poti sa citesti printre randuri si sa descoperi care este adevarul.

P.S.: cititorule, daca ochii tai au trecut peste descrierile celor doua volume si crezi ca romanul este o poveste de dragoste, faci o mare greseala. Am spus Pasiune. Am spus Obsesie. 

•       Ce le transmiți viitorilor tăi cititori?

Le doresc o calatorie frumoasa, atat in Haven, cat si in Wolfcraft! Si sa nu se ataseze de personaje!

 

Romanul Simonei apare luna aceasta la editura Herg Benet. 

Vă invit să dați like paginii de facebook Provocarea-pagină de facebook pentru a fi la curent cu noutățile.