Cred că este prima dată când am zăbovit atât de mult timp-aproximativ o săptămână- asupra unei cărți și acest lucru nu s-a întâmplat pentru că nu mi-ar fi plăcut, dimpotrivă. Infernul lui Gabriel este o carte magnifică și a devenit cu ușurință una dintre preferatele mele, distrugând topul pe care îl făcusem. Doream să prelungesc senzația minunată oferită de lecturarea acestei cărți și, cu cât avansam, cu atât îmi părea mai rău că se va termina și o să aștept volumul doi, probabil mult. Așadar citea, îmi alimentam dorința, apoi lăsam cartea în pat pentru a asimila fiecare scenă. S-a întâmplat să recitesc anumite scene, deoarece îmi plăceau mult.
Povestea este interesantă și descoperim mule informații referitoare la opera lui Dante, acestea fiind relatate cu exactitate. De altfel, autorul menționează la final de unde s-a inspirat și ce l-a ajutat în formarea universului lui Dante, întrucât nu putea să schimbe detalii după bunul plac. Cu toate acestea, pe mine, m-a impresionat stilul de a scrie. Este, de asemenea, prima dată când perspectiva obiectivă nu mă deranjează absolut deloc, dar deloc. Dacă în alte opere am acceptat perspectiva obiectivă ca pe un rău necesar, aici m-am bucurat că a folosit relatarea la persoana a treia, astfel am reușit să descopăr cât mai mult din gândirea personajelor. Sylvain Reynad scrie cu adevărat bine, este atent la detaliu, are o tehnică foarte bună și mă bucur că nu s-a grăbit să scrie o carte de 300 de pagini, ci a lăsat lucrurile să evolueze firesc. Nu știu nici acum unde s-au dus cele 700 de pagini pentru că povestea a decurs frumos, lin, fără să forțeze în anumite pasaje.
Aș putea să relatez întâmplările din carte, însă nu cred că este necesar. Cei mai mulți dintre voi știu că Gabriel, profesor universitar, o va întâlni pe Julia Mitchell care se înscrie la cursul său și o să fie curprins de o atracție inexplicabilă ce îi poate periclita cariera. Sigur ați dedus că între cei doi se va infiripa o relație, însă statutul celor doi nu este singurul impedient care se opune relației lor. Amandoi au un trecut pe care vor să îl ascundă fără doar și poate, însă tocmai acest trecut îi aduce împreună, datorită unor puncte comune. Consider mult mai important modul autorului de a aborda povestea decât ideea în sine, deoarece autorul a introdus din primele scene detalii care amintesc de trecut, fără să dezvăluie prea multe. În plus, trecutul celor doi nu a fost dezvăluit în același timp și, dacă stau să mă gândesc bine, Gabriel mai are multe să se împărtășească, de aceea aștept volumul al doilea cu nerăbdare.
Personajele nu puteai fi mai evidențiate decât au fost. Gabriel și Julia sunt extrem de diferiți, dar îi leagă multe sentimente. Un alt amănunt care mi-a plăcut a fost convingerea lui Gabriel în ceea ce privește mânturirea. Gabriel Emerson este personajul care nu se mândrea cu trecutul lui sumbru și care se autopedepsea pentru ceea ce a făcut. Nu numai că acceptase greșelile trecutului, dar se și simțea vinovat, iar pentru un om care se vedea ca și trăind in Infern, remușcările erau un semn al izbăvirii. Din cauza acestui sentiment de vinovoție el se simțea nedemn de Julia și era temător, fiindcă privea trecutul ca și o modalitate prin care ea l-ar putea părăsi, ca pe o armă pe care o putea folosi pentru a scăpa de el.
Julia, pe de altă parte, mi s-a părut o persoană mult prea bună, iertătoare, puțin naivă, ce nu riposta în fața jignirilor, ce accepta un anumit comportament doar pentru că se temea să nu strice lucrurile, să nu rămână singură. În plus ea se considera inferioară. O persoană din trecutul ei i-a indus această inferioritate, a desconsiderat-o, asltfel că ea nu înțelegea cât de frumoasă, cât de specială este.
Deși face parte din colecția Eroscop, nu vă așteptați să fie asemănătoare cu Fifty Shades of Grey, deoarece nu este, cel puțin nu acest prim volum. fiecare scenă intimă a fost descrisă cu finețe, nimic vulgar sau deplasat și, oricum nu s-au întâmplat multe între ei doi.
Nu am nicio îndoială că această carte merită citită mai ales dacă doriți să cercetați un alt teren, să asimilați informații interesante despre opera lui Dante, dacă vreți să descoperiți trăirile și frământările unui om ce a trăit in Infern.
eu am terminat ieri de citit cartea si mi-a placut cum este redata si desi mi-a reamintit de Fifty Shades of Grey cu siguranta nu a fost la fel..sincer nu am asteptam la multe dar m-a luat prinsurpridere Julia si Gabriel sunt minunati si nu doar pentru faptul ca sunt personaje principale dar chimia dintre ei trecutul lor... amandoi ar fi putut sfarsi total diferit adica Julia ar fi putut fi ca Gabriel Iar el ar fi putut muri sau doar un alt drogat...dar faptul ca nu s-a intamplat asa si au ajuns sa se reintalneasca si sa se redescopere usor si fara graba mi-a placut mult ... si in final vreau doar sa adaug ca lectura a fost usoara paginile parca au zburat iar actiunea prin faptul ca a introdus un mod diferit de fifty shades (sau o alta carte de genul) in care nu s-a pus accent pe poftele carnale, cartea a devenit una din preferatele mele + multumita lui Sylvain am de gand in sfarsit sa citesc Divina Comedie.... recenzia ta mi-a placut mult si astept si urmatoarele cu privire la cele doua carti care urmeaza , cand le vei citit:*
ReplyDeleteSi eu abia astept sa citesc urmatoarele doua carti, desi am auzit si pareri nu prea bune, o sa vad eu cum sunt. A fost frumoasa cartea, am ras, m-am enervat si am adorat micile lor momente. si eu vreau sa o citesc...cand o sa am un pic de timp :))
ReplyDelete