Recenzie: Iubire dincolo de timp de Tamara Ireland Stone

Anna Greene şi Bennett Cooper sunt doi tineri obişnuiţi, pasionaţi de muzică şi de mişcarea în aer liber. Ei îi place să alerge, lui, să facă alpinism.

Aşadar, nu e deloc de mirare că se îndrăgostesc nebuneşte unul de celălalt. Cu o singură menţiune: Anna trăieşte în Evanston în 1995, iar Bennett în San Francisco, dar în anul 2012.

Bennett deţine însă un talent aproape de neconceput: poate călători în timp şi spaţiu după cum doreşte, iar intrarea lui în viaţa Annei îi deschide acesteia orizonturi nebănuite, lumi pline de oportunităţi şi aventuri.

 

 

 

  Nu este prima carte în care autorul/autoarea se focusează pe problematica timpului, însă m-am bucurat să descopăr faptul că nu are alte puncte comune cu ceea ce am citit. Stilul autoarei este unul simplu, curge lin, nu se întalnesc scene care să deranjeze cititorul, trase de păr sau forțate pe alocuri.
Anna Greene este o elevă de 16 ani, pasionată de atletism și de călătorii. De când se știe dorește să călătorească, să cunoască lumea și să se elibereze de frigul din Evanston. Ea este frapată când noul lor coleg își face apariția într-un mod ciudat, având de asemenea, un comportament bizar, susținând ba că o cunoaște, ba că nu o cunoaște. Acel comportament straniu, afectuos și detașat este derutant pentru Anna, dar nu se poate abține și se simte atrasă de Bennet Cooper.
Bennet Cooper împărtășește aceleași pasiuni cu Anna, îi place sportul-face alpinism-, călătorește și îi place muzica.
Este clar că atracția învinge și aceștia doi se îndrăgostesc nebunește, însă ce se întâmplă când între cei doi nu se interpun normele sociale, ci timpul?
  Anna locuiește în Evanston în 1995, iar Bennet în San Francisco în 2012.
  Bennet deține un talent incredibil, el este capabil să călătorească în timp, dar sunt și niște reguli după care se ghidează și, odată încălcate, se produc schimbări majore, ce modifică cursul firesc al lucrurilor. Bennet a făcut deja o greșeală care l-a costat pierderea unei persoane dragi și nu își dorește să trecă din nou prin acele clipe cumplite. Pentru Anna, darul său e extraordinar, deoarece el călătorește unde vrea, atâta timp cât se află într-un trecut unde deja exista și nu se întâlnea cu celălalt el. Sunt câteva reguli pe care el le încalcă pentru Anna, din dragoste pentru ea, deși e conștient că vor exista repercursiuni(și chiar au existat la un moment dat). În anumite momente am considerat-o pe Ana egoistă sau indiferentă față de dorințele, convingerile și realitatea lui Bennet. El i-a explicat de nenumărate ori că nu e bine să schimbe trecutul pentru a evita anumite momente, dar ea era atât de încăpățânată și a uitat de el, l-a ignorat doar pentru a ajuta pe altcineva. Gestul e frumos și uman, dar nu trebuia să îl oblige pe Bennet, deoarece asta a făcut Anna. S-a folosit de sentimentele lor, de ceea ce aveau, de un secret care nu îi aparținea, de dragostea lui Bennet pentru ea, doar pentru a schimba un accident ce, poate, era menit. La început nu au fost notabile, dar au existat consecințe pe care Anna nu le-a îndrăgit absolut deloc.
  Bennet îi mărturisește de la început Annei că nu o să poate sta în anul 1995 pentru totdauna. el niciodată nu stă. A venit pentru a-și îndeplini scopul și o să plece.
  O să reușească cei doi să rămână împreuna?
  Secretul lui Bennet îi va aduce împreuna sau o să îi despartă?
  Este timpul mai puternic decât cei doi?

Tamara chiar m-a determinat să iubesc această carte, atât de simplă în aparență, dar cu o esență puternica și o recomand din tot sufletul celor care vor sa vadă evoluția relațiilor și puterea sentimentelor.

P.S. o să înțelegi semnificația coperții după ce o să citiți cartea.
Cartea a apărut la editura Leda.