Recenzie: Pe strada Londra de Samantha Young

RECENZIE:

        De ziua mea am primit cartea  Pe strada Londra o carte pe care voiam să o citesc din momentul în care am terminat Pe strada Dublin și nu se putea să nu scriu câteva cuvinte despre carte.

Johanna Walker, strigată Jo, are un obiectiv clar pe care și l-a strabilit de la o vârstă fragedă: să găsească un bărbat care să le ofere stabilitate financiară ei și familiei. Acest obiectiv nu este atât de greu, întrucât Jo este o fată frumoasă, înaltă, cu un trup subțire, cu părul lung blond-căpșună și care se pricepe de minune la zugrăvit și decorat(ăsta este micul ei secret). Jo se bazază pe aspectul fizic, întrucât condițiile grele de trai au făcut-o să nu termine liceul și să nu urmeze o facultate, iar ea se consideră doar o persoană frumoasă, nu talentată, nu bună la ceva, nu specială. Numai că pentru a-și atinge scopul Jo e nevoită să joacă un rol, să fie fata perfectă, să chicotească, să se îmbrace într-un anumit fel pentru a părea mai matură și potrivită partenerilor săi...destul de maturi, să nu iasă din cuvântul partenerilor de teamă să nu îi piardă, să fie altcineva în momentele petrecute cu partenerii și asta, daor pentru a le ascunde adevărul despre familia ei.

Mama lui Jo este alcoolică, iar ea și-a impus să găsească un bărbat cu bani pentru a îi oferi frățiorului ei, Cole, o viață mai bună. Intențiile lui Jo sunt mai mult decât bune, sincere, ea nefiind aceea pipiță care umblă după banii cuiva pentru a-și cumpăra diverse lucruri, însă impresia pe care o lasă cuiva la prima vedere este una foarte proastă.

       Când îl întâlnește pe Cameron McCabe, la o expoziție de tablouri, aceasta o judecă după aparențe și își formează o opinie nu foarte măgulitoare. Ca să fiu precisă, aceasta o jignește de câteva ori o întâlnește. Mi-a displăcut faptul că a atacat-o atât de dur fără să o cunoască și fără ca ea să aibă vreo vină.

        Cam întruchipa tipologia bărbatul de care Jo se ferea mereu. Era frumos, cu părul blond, înalt, cu ochii albaștri, cu o situație financiară nu prea bună, cu o aroganță enervantă și un vino-ncoa la fe de enervant.

Dar, pe măsură ce încep să se cunoască, Cam descoperă că Jo nu este ceea ce parre, iar Jo descoperă un bărbat în fața căruia nu trebuie să se ascundă.

Cam are puncte minus de la mine pentru că de fiecare dată când el și Jo se certau invoca argumentul trecutului. Nu scăpa o ocazie prin care să îi amintească obiectivul ei și bărbații pe care i-a ales pentru bani. Pe de o parte, el susținea că înțelege de ce a făcut asta, mai ales că ea acceptase să îi povestească totul și să îl considere un prieten și îi tot repeta cât de minunată, talentată, specială este și, pe de altă parte el o blama încontinuu.

        Spre deosebire de Braden și Joss din volumul Pe strada Dublin, aici ama vut impresia că relația dintre Cam și Jo e bazată mai mult pe atracșia sexuală și nu pe sentimente.

        Nu este vorba că mi-a displăcut cartea, dimpotrivă au fost scena care m-au captivat complet, o admir pe Jo pentru curajul și puterea de care a dat dovadă în tot acel timp în care a fost nevoită să se descurce singură cu toate problemele, dar a avut o tentă seacă. M-a enervat la culme comportamentul lui Cam, aceea dualitate a lui, faptul că uneori era reținut în vorbe și a făcut niște chestii pe care eu nu le-aș fi acceptat și a pus în pericol relația lor, deoarece, vezi Doamne, era el confuz și derutat din pricina cuiva.

        În carte ne întâlnim și cu Joss, Braden, Ellie, Adam, Hannah și am asavurat fiecare conversație care îi includea și pe Joss și Braden.

        Ca și o concluzie(ca să nu mă mai lungesc mult, știu că deja am făcut-o), mi-a plăcut acest volum, exceptând anumite aspecte și cred că merită citit.