Skip to main content

Posts

Recenzie: Maybe Someday de Colleen Hoover

  RECENZIE:      Există unele povești care trebuie simțite pentru a fi auzite cu adevărat. Poate într-o zi oamenii voi începe   să-și folosească inima pentru a auzi. Poate într-o zi, oamenii vor aprecia valoarea sentimentelor și vor auzi suferința cu inima nu cu urechile. Poate într-o zi, oamenii nu vor mai supraaprecia simțul auditiv, pentru că uneori asta îi face surzi. Uneori simțul auditiv anulează celelalte simțuri, dar mai ales puterea inimii de a asculta, de a vedea, de a simți, de a înțelege.      Maybe Someday a venit pe neașteptate și tot pe neașteptate a pătruns în fiecare parte a inimii mele, generând o mulțime de sentimente pe care încă încerc să le descifrez. E greu să vrei să citești o carte atunci când nu te aștepți la ceva anume, dar e și mai greu când te aștepți la ceva anume.      Sydney Blake este o studentă de douzeci și doi de ani are o viață liniștită și fericită. Lucrează, are ...

Recenzie: Infernul lui Gabriel de Sylvain Reynard

RECENZIE:         Cred că este prima dată când am zăbovit atât de mult timp-aproximativ o săptămână- asupra unei cărți și acest lucru nu s-a întâmplat pentru că nu mi-ar fi plăcut, dimpotrivă. Infernul lui Gabriel este o carte magnifică și a devenit cu ușurință una dintre preferatele mele, distrugând topul pe care îl făcusem. Doream să prelungesc senzația minunată oferită de lecturarea acestei cărți și, cu cât avansam, cu atât îmi părea mai rău că se va termina și o să aștept volumul doi, probabil mult. Așadar citea, îmi alimentam dorința, apoi lăsam cartea în pat pentru a asimila fiecare scenă. S-a întâmplat să recitesc anumite scene, deoarece îmi plăceau mult.        Povestea este interesantă și descoperim mule informații referitoare la opera lui Dante, acestea fiind relatate cu exactitate. De altfel, autorul menționează la final de unde s-a inspirat și ce l-a ajutat în formarea universului lui Dante, întrucât nu...

Recenzie: Mănâncă și Aleargă de Scott Jurek

RECENZIE: Revin cu o recenzie diferită, întrucât această carte este diferită și este cu adevărat o provocare. Aici nu există ficțiune, iar recenzia mea este despre un om care își identifică limitele, dar nu îi permite să îl influențeze acțiunile și viața, întrucât le doboară.      Discutăm despre Scott Jurek, un ultramaratonist cunoscut în toată lumea.      Scott a fost un țărănoi, așa cum afirmă el, un copil cu prea puține posibilități și prea multe responsabilități. De mic copil, pe umerii lui au atârnat poverile oamenilor mari și și-a asumat multe roluri în casa în care a trăit. Scott nu avea copilărie, el s-a născut ca să fie un om matur. Jurek gătea pentru întreaga familie, pentru mama lui, tatăl lui și frații lui, rețete complicate, gustoase, făcea curat, avea grijă de frații lui și devenise ajutorul mamei, ce era victima unei boli care o ținea la pat. Jurek s-a transformat într-un fel de fizioterapeut pentru mama lui și a învățat ex...

Concurs Librex-Top 10 cărți!

  Am decis, în sfârșit, să mă înscriu la concursul organizat de Librăria online Librex. Detalii despre concurs găsiți pe pagina de facebook. Librex(facebook) Puteți comanda cărți de pe site-ul librăriei Librărie Online Librex Locul 1,2 și 3. Pe aceste locuri se  situează, fără doar și poate, cărțile lui John Green. Din fericire pentru mine, am avut norocul să citesc cele trei cărți publicate la noi( Sub aceeași stea , Căutând-o pe Alaska și De 19 ori Katherine ), dar și Paper Towns ce urmează să fie publicată în toamnă. Fiecare carte mi-a plăcut, deoarece John Green are un stil schimbător de a scrie, mai ales că nu folosește mereu aceeași perspectivă narativă. Dar, probabil, în ceea ce îl privește pe John Green, cartea de referință va rămâne Sub aceeași stea, întrucât John Green a fost capabil să aducă în atenția cititorilor moartea sub o altă formă. Dacă stă și ne gândim bine, moartea personajului principal înseamnă sfârșitul unei etape din viața oamenilor, dar...

Recenzie: Intimidare de Penelope Douglas

RECENZIE:      De fiecare dată când citesc o carte încerc să găsesc anumite replici care să mă ajute și în viața de zi cu zi și, deși unii spun că e doar ficțiune, să nu mai scormonesc după ceva, nu mă pot abține.      În timp de citeam Intimidare, m-am oprit pentru o clipă și m-am gândit la titlul original, care poate avea diferite conotații. Intimidare este un termen mai subtil, însă se potrivește cu povestea adevărată dintre personaje. Nu stau să discut titlul care mi se pare perfect, dar voiam să revin asupra unui aspect.      Câți dintre voi puteți spune cu mâna pe inimă, cu sinceritate, că nimeni, niciodată nu v-a agresat, cel puțin verbal? Puteți asigura pe cineva că nu ați trecut printr-o perioadă dificilă la școală, perioada aceea în care un coleg nu vă suporta și vă arunca vorbe grele doar pentru a-și satisface marele ego? Nu cred. Cred că toată lumea a avut parte de așa ceva, chiar dacă, poate, nu a fost extrem...

Castigator- produse Canah

 Câștigătorul are la dispoziție 7 zile pentru a-mi trimite datele de contact printr-un mesaj, pe pagina de facebook a blogului. În caz contrar se va alege alt câștigător. Felicitări câștigătorului! Ceilalți participanți sunt așteptați la noi concursuri. a Rafflecopter giveaway

Recenzie:Printre tonuri cenușii de Ruta Sepentys

  RECENZIE: Îmi este greu să scriu recenzia acestei cărți, deși nu mi-aș fi închipuit că e posibil. De obicei aveam prea multe cuvinte în cap și nu le puteam aduna într-o frază, acum am prea puține cuvinte, cuvinte seci, ce nu pot reda învălmășeala din mintea mea. Nu știu dacă voi v-ați pus întrebări în legături cu trecutul omenirii. Nu cu trecutul nostru ca și popor român, ci întrebări în legătură cu trecutul altor popoare, dar eu una  o făcusem. Știam că rușii și germanii au eradicat mese imense de persoane, dar niciodată nu m-am întrebat câți, chiar dacă îmi era clar modul distructiv în care acționau. Eu mi-am pus întrebarea, dar nu am cugetat extrem de mult la ea, până acum. Ei bine, nu mă așteptam la o poveste fericită, dar nici nu mă așteptam să vreau să închid ochii după ce ctesc un anumit pasaj, deoarece creierul îmi creea instant imaginea respectivă.   Nu se compară cititul cărții cu teoria pe care o înșiră proful de istorie, cu teoria pe car...