Cristina gătește și citește

  “There is no such thing as bad people. We’re all just people who sometimes do bad things.”      Îmi doream să citesc It Ends With Us încă de când a fost dezvăluită coperta. Titlul, alături de copertă mi-au stârnit interesul într-un mod deosebit. Am afirmat de multe ori că îmi place Colleen Hoover și, cu exepția unei cărți (Confess) mi-au plăcut toate. (November 9 încă nu am citit, dar urmează).  Colleen abordează subiecte sensibile, așadar mă așteptam ca și în aceasta să existe un iureș de emoții.      Autoarea spunea că It Ends with Us este cartea ei de suflet, apoi urmează Maybe Someday și abia după ce am terminat romanul am înțeles motivele ei (nota autorului oferă explicații ample). O să fiu sinceră, am multe recenzii în draft, dar am avut alte prorități și am pus blog-ul pe planul al doilea. Nici nu aveam de gând să postez ceva acum, dar citind cartea, am zis că nu pot aștepta. Pe GoodReads am găsit multe recenzii, une...

“Never forget that I was your first real kiss. Never forget that you’ll be my last. And never stop loving me between all of them. Never stop, Charlie. Never forget.” RECENZIE: Recenzia primului volum: AICI      Never Never, al doilea volum al seriei , aduce în atenţia noastră, a cititorilor, mai multe detalii care ne derutează, dar ne şi ajută să realizăm un scenariu propriu. Dacă în primul volum pierderile de memorie a celor doi sunt absolut bizare, în al doilea volum Silas învață care este mecanismul acestora și înțelege că este prins într-o cursă contracronometru.       Începutul volumului îl înfățișează pe Silas, care se trezește în mașină absolut debusolat, întrucât nu își amintește nimic, nici măcar numele lui. Ajutându-se de notițele pe care el și Charlie le-au scris, acesta reușește să își adune gândurile. Însă Silas nu are timp să se lamenteze, deoarece Charlie a dispărut și sora ei consideră că el ar trebui să știe c...

  RECENZIE:         Ugly love este o poveste emoționantă, intensă, dureroasă, sfâșietoare,  în care Colleen și-a revărsat cele mai bune idei pentru a creea un cadru diferit de ceea ce ne-a obișnuit. Cred că este singura carte în care scenele erotice au fost expuse într-un mod devastator, însă finuț, fără a cădea în penibil, fără a exagera cu detalii, fără a distruge liminta dintre normalul situației și partea aceea scârboasă(scuzați-mi cuvintele, dar am citit unele cărți ale căror scene m-au făcut să am o senzație de vomă trei zile la rând).         Povestea este scrisă din două perspective, a lui Miles și a lui Tate, dar autoarea merge pe un plan trecut și pe unul prezent în paralel. Sunt pasaje în care ni se prezintă trecutul lui Miles și motivele din spatele durității, armurei lui și sunt pasajele prezentului prin prisma lui Tate.         De la primele pagini ...

         Nu știu cât de mare o să fie această recenzie, deoarece am de gând să-mi las degetele să lucreze în tendem cu mintea. Nu am niciun plan, nicio schemă, nimic. Oricum ar trebui să citiți Slam.din dragoste pentru Layken și apoi să citiți această postare sau, măcar să citit recenzia cărții Slam(și apoi să o cumpărați).         De data aceasta avem parte de o altă abordare, povestea fiind spusă din perspectiva lui Will. Nu mă așteptam să fie așa pentru că, în ceea ce privește seria, nu m-am informat atât de mult, am vrut să fie totul o surpriză(ceea ce nu fac de obicei), având în vedere că înainte să citesc primul volum nu aveam mari așteptări(m-am înșelat, normal).         După ce mama lui Layken moare, atât Lake și Will cât și Kel și Caulder devin mult mai apropiați; aceștia își formează o mică familie și învață să se descurce cu responsabilităție pe care le impli...

Adăugați o legendă RECENZIE:         Am cumpărat această carte la câteva zile după ce a apărut la editura Epica, însă nu am vrut să fac o recenzie dintr-un singur motiv. Nu știam dacă trebuie să dau prea mult din casă, nu știam dacă să spun un detaliu important care complică viața personajelor, așadar am renunțat la ideea de a face o recenzie. Apoi, m-am gândit că, dacă eu aș fi un cititor și aș vrea să îmi dau seama dacă mă atrage cartea, dacă merită să o cumpăr, dacă e pe gustul meu mi-ar plăcea să citesc undeva o recenzie mai detaliată, care să mă convingă s-o cumpăr sau nu.         M-am învățat minte și, pentru ce care nu vor să citească recenzia -da, știu, cum să pierdem cinci minute ca să aruncăm un ochi peste o recenzie- pot să spun că recomand cartea. Deja am citit patru cărți ale acestei autoarea-urmează să citesc Point of Retreat- și nu am niciun dubiu că are un stil extraordinar.       ...

  RECENZIE:      Există unele povești care trebuie simțite pentru a fi auzite cu adevărat. Poate într-o zi oamenii voi începe   să-și folosească inima pentru a auzi. Poate într-o zi, oamenii vor aprecia valoarea sentimentelor și vor auzi suferința cu inima nu cu urechile. Poate într-o zi, oamenii nu vor mai supraaprecia simțul auditiv, pentru că uneori asta îi face surzi. Uneori simțul auditiv anulează celelalte simțuri, dar mai ales puterea inimii de a asculta, de a vedea, de a simți, de a înțelege.      Maybe Someday a venit pe neașteptate și tot pe neașteptate a pătruns în fiecare parte a inimii mele, generând o mulțime de sentimente pe care încă încerc să le descifrez. E greu să vrei să citești o carte atunci când nu te aștepți la ceva anume, dar e și mai greu când te aștepți la ceva anume.      Sydney Blake este o studentă de douzeci și doi de ani are o viață liniștită și fericită. Lucrează, are ...