"Mi s-a părut că te-am văzut pe stradă, printre chipuri speriate și trupuri încovoiate. (...) Tu zâmbeai de sub umbrela ta roasă.Și am știut că într-un alt context te-aș fi putut iubi. Mult. Colosal, Sfâșietor." "Ceea ce e refuzat nu dispare. Ci crește. Și te macină. Și te amestecă. Te trage pe nas, te topește, te ascunde, te schimbă, te ucide și devii și începi." Să nu vă panicați citind aceste rânduri, cel mai probabil, haotice. Nu mi-am făcut ninciun plan înainte să încep recenzia. Doar am terminat volumul și am zis că cele mai sincere gânduri vor fi cele scrise acum, când totul este încă proaspăt în mintea mea. Țin să spun că am citit cartea unei fete picate din cer, așa că nu vă așteptați să dați de o recenzie normală. Nu glumesc, fata care a scris volumul a picat din cer, altfel n-ar fi fost capabilă să scrie... tot ce scrie. E vorba de zâna Ana pe care, sper eu, o cunoașteți toți; Ana, cea cu alter.ego, Quasar și Stresul dintre orgasm...