De câte ori nu am văzut în filmele americane cum mamele își hrănesc puii cu pancakes, decorate cu sirop de arțar? De nenumărate ori. Ei bine, noi, românii, nu prea facem pancakes, noi facem clătite, acele clătite subțiri pe care le știm de la părinți, de la bunici, acele clătite făcute de mama, umplute cu gem, simple ca bună ziua. Acum, eu nu pot spune că astea sunt clătitele noastre, ale românilor, deși mamaia mea n-ar accepta nici în ruptul capului că rețeta a apărut prima dată în Franța (dacă nu mă înșală memoria, au apărut în Bretania și erau făcute cu făină de hrișcă la început), ar spune că ea știe rețeta din bătrâni și că este a noastră. Adevărul este că omul de rând nu stă să se gândească la originile preparatelor, omul este interesat de gust. Trecând de la clătitele noastre, că am luat-o ușor pe arătură, la cele americane, observăm că ale lor sunt preparate din ingrediente nesănătoase (nu că ale noastre sunt mult mai sănătoa...